N-aș putea spune dacă te-am iubit,
în mod sigur mi-ai plăcut, te-am dorit,
asta știu sigur pentru că-n vise
nu-mi apăreai înveșmântată ca-n poveștile-apuse,
mâinile nu-mi stăteau dobitoace cuminți peste cărți
ci-ți răsfoiam coapsele umede-n nopți
părul nu ți l-aș fi pus să stea pădure între noi
ci l-aș fi înalțat din pernă în sus peste umerii goi,
n-aș fi lăsat sânii să-i pituli de ochii-mi flămânzi
i-aș fi lăsat liberi cu ei fluturi să prinzi,
n-ai fi stat goală, pândită de hoți,
din palmă ți-aș fi mâncat inima făcută bucați....

Nu mi-aș fi dat viața pentru tine, să știi,
nici măcar bursa mea mică, doar ca să vii,
dacă ai fi avut nevoie de sângele meu,
de o inimă sau de ficatul meu,
sigur ți le-aș fi dat, căci nu te-am iubit
nu te-am cântat, dansat sau vrăjit.

Nu ți-aș fi dat hainele mele deloc
căci umblam gol și înfometat de dor,
nu te-aș fi lovit, nu te-aș fi chinuit
n-aș fi zâmbit de nu m-ai fi iubit,
n-aș fi râs de tine, nici tu n-ai fi plâns
de în brațe-mi tâmpla nu ai mai fi pus.

În concluzie: nu mi-a fost ușor
să te văd îmbrăcată zi de zi și goală-n dormitor,
n-aș putea spune dacă te-am iubit,
recunosc, te-am gândit, te-am dorit....