2011 e un număr impar – pentru că se divide numai cu unu și cu el însuși.
Mie mi se “separă” faptul că-i excitant că numărul ăsta e autoreflexiv: ce mi-e unul, ce mi-e altul, nu? Tot un drac! – dacă nu-i vorba de autism, atunci suntem puși în fața faptului împlinit (deja!) al unui egoism extremist, ca să nu-i spun egotism.

Cică anul ăsta, după ce ne-am învățat minte anul trecut, nu va mai avea zile, pentru că vrem să evităm zilele negre. Vom avea numai spații, așa-zis săptămânale, c-așa a decis BOR-ul (instanța spirituală în fruntea căreia se află Patriarhul!): săptămâna va începe duminica (duminica nu va mai fi o zi, ci va fi un “spațiu” de reculegere și incantație); celălalt spațiu va începe de luni, și va fi divizat în șase spații mai mici dedicate muncii și slujirii faptelor bune.
Nici nu-mi vine să cred cât spațiu are să fie în numărul ăsta impar!


Între timp (în anul trecut, dar și în ceilalți ani trecuți!) opoziția a lucrat în laboratoare și a ajuns la rezultate bune. În loc de “paracetamol” vom avea pe piață trei alte produse medicamentoase: “parabăse”; “paraboc” și “parabăseboc” (ăsta din urmă e mai scump!).

Toate medicamentele se livrează fără rețete și mode d'emploi electorale.
În funcție de nevoile personale, vă puteți asuma... consumul! Tot ce trebuie, e să fiți cu capsa pusă, altminteri o să vi se pară c-ați făcut școală de pomană, ori că practicați amatorismul democrației politice.


Vă invit să vă amanetați viitorul!