de la o vreme îmi doresc doar
să am vederea albinelor
ochii mei să aibă mii de celule în așa fel încît
în locul unui singur om să văd o mie


seara îmi las mintea s-o ia razna
închipui scenarii în care bineînțeles
eu sînt eroul
eu părăsesc ultimul un pescador ce se scufundă
în strîmtoarea bering
eu părăsesc ultimul camera înainte ca focul să se întețească
realitatea îmi găurește orbitele
ca pe niște vite crestate de săgeata unui masai
sînt ultimul pentru că sînt singurul

un soi de panică mă cuprinde
parcă aș fi pe luton aș trece de check in
și mă pierd de cei care au aceeași direcție cu mine
mă agăț de telefoanele publice
în speranța unei voci prietenoase

știu că nu sînt matur pentru definiții
dar mi-a ajuns pînă la gît
viața mea e o stație de taxi
în care celor ce pleacă
le cer tarif dublu
de noapte