Ne auzim ecoul gândurilor
Foarte rar…
Ne-ndepărtăm de rațiune
Și vorba nu mai știm anume
S-o îmbrăcăm cu har…
Ce gust amar!

Păstrăm privirea în gunoaie
Mult prea mult...
Si-apoi mirosul greu
Devine parte dintr-un eu.
Și sunt un împrumut
Iluzie firavă de om cult!

Perfuzii definesc în mine viață
Și mâine e oprit
Un ieri e gheață fără nume
Uitarea soarelui ce-apune
Prefața unui infinit
Ce-n rimă a murit!