într-o zi dragostea va sta cuminte într-o ladă
pe post de fruct putrezit,

vor veni oameni și se vor închina,
am fost și eu în biserică, știu de ce vin oamenii, vara este cald,
mortul pare să îți dea mâna,
iar o răcoare vine de nicăieri,
popa cântă, cui îi pasă, noua senzație are gust de coca cola,
cu toții se setează pe post de statui, se prefac niște deprimați care plâng.

done.

îmi amintesc de gabriela, mi s-a spus că a avut o pungă cu apă în loc de creier,
am luat-o în serios,
un lucru nu știam pe-atunci, acum știu,
a murit fără explicații.
sicriul era prea mic și cărat în brațe, suficiente gropi pe drum
pentru a face babele să bocească,
pentru a face negrul să strige mulțimii finish băi!

toți somnambulii stăteau melancolici, legănați de vânt.

crăciunul a trecut. dar a fost..
"am fost cu rușii.. am fost cu rușii în război. doar eu m-am întors
și cu unul din sat. m-au luat 3 ani prizonier."
"da, tataie, lasă că ne spui mai încolo..."

a murit...