...viata e frumoasa pentru ca incepem sa nu mai vorbim singuri... viata e frumoasa pentru ca reincepem sa comunicam cu florile, cu serpii, cu calutii verzi, cu pasarile, cu pietrele de moara, cu pietrele care ne sunt aruncate...
reincepem sa comunicam cu toate gandurile ce se gasesc in lacrima celuilalt...
cerul senin e doar o banda de explozibil pe care ne-am infasurat-o in jurul inimii, asa cum fac teroristii sinucigasi...
pe un cer senin bataile inimii noastre nu au aderenta... nu au aderenta pentru ca noi nu zburam de fapt pe intinderea larga si adanca a unui cer senin, ci noi zburam pe intinderea tot mai larga si mai adanca a unei sparturi senine... ceea ce noi credem ca este un cer senin de fapt nu este decat o spartura devenita prin dimensiunea careia i-am dat-o cerul nostru senin... poate si de aici lipsa stelelor si viselor noaptea...
cerul senin e doar o banda de explozibil pe care ne-am infasurat-o in jurul ochilor... toata durerea limpede a noastra a fost detonata pe bolta inimii noastre de prea multe ori pana cand spartura aceasta senina a luat dimensiunile unui cer senin...
...dar invatam sa iubim... si spartura va deveni cicatricea unei rani care se inchide si care va disparea deodata...