Treceau băieții de la TCM
Batalioane întregi cu planșete la piept
pe Calea București
în blugii strâmți de la sârbi
cu un aer nou și sublim
noi îl trăgeam adânc în piept
ca pe un fum de țigară

Viitori ingineri
carne de soți, întruchipare
să te lingi pe degete nu alta
de primăvară de visare
ca un șir convergent
coborau la Universitate
lăsând în dulapuri umerașele goale.
Trecători, purtători de chitări
după o noapte de chef în cămine
un roi de mobre asurzitor
stârnind praful trotuarelor
noi rămâneam privind din urmă
o voce îmi șoptea:
și dacă te fluieră nu întoarce capul