Sara a-ntors
mahmudeaua lacrimii
a dat cu piciorul
într-o semilună
să zboare iepurele roșu
din caruselul muzical
până pe fața iubirii
prin glume
stelele galbene de pluș s-au mișcat

Și-n zâmbet larg ieșiră la iveală
ochii albaștri ca norii formați
privitori tot mai departe
spre barba de raze
a Celui ce-n noi
a adăstat




Carusel al meu provincial
poze și sunete trecute -
alături chioșcul unde se rotea vata de zahăr pe băț
precum o galaxie dulce-n miniatură
într-o pâlnie a păianjenului artificial
dincolo leagănele suple de fier în care zburam
până se clinteau suporturile barele rulmenții
lângă bărcuțe albastre periculoase ce-abia puteau să se dea tumba în lanțuri sudate la capete
mă suiam și-n rachete cu tobogane înalte din vârful cărora
în nisip săream ori mă lăsam
pe bara de lângă scări lunecam –
orășel sărac al copilăriei mele





Tocmai am revenit din parc
landourile cochete se perindă pe mijloc de străzi
acum sunt alte felurite distracții
copiii mici sunt dați în leagăne cu centuri de siguranță
căluții se bălăngăne pe arcuri de-oțel
în castelele pentru-acrobații mișună copii mai mari
fac gimnastică alunecă pe bare de inox cu capul în jos
se-nvârt pe scaune mobile platforme rotative
plasele-s magice jocurile-s labirinturi fistichii
mamele iubite-și duc pruncii în sling -
un fel de marsupiu de pus în diagonală
pe piept unde-i poartă cu picioarele strânse yoghin

S-or fi ascuns roșind
vremile de-altădată
când iată
o copilă de trei ani s-a uitat
la Sara mea și a-ntrebat-o pe soție:

- Ai pus-o la tine-n burtică
nu-i așa?