Orice-ar zice specialiștii, în speță psihiatrii, despre boala mea= tulburare afectivă bipolară (sună chiar poetic aș zice ) că nu există pierderi de memorie eu știu sigur că ele există, pentru că le trăiesc. De ex. nu-mi mai amintesc cine a scris "Viața ca o pradă" , dar la ce mi-ar trebui când eu însămi mă simt ca o pradă, să zicem un fluture, fie el și cap de mort înfipt cu un bold într-un insectar. Știu că sigur nu folosesc cuvântul "cestiune", pentru că respect prea mult limba română ca s-o schimonosesc... În schimb știu cine a scris " Frumoșii nebuni ai marelui oraș" și asta pentru că n-am rezistat să văd piesa până la capăt (mi se părea decadentă-ce ironie!). În rest, adevărul supără, ca întotdeauna...Am auzit și de amnezii lacunare, dar aici îi las tot pe specialiști să-și bată capul cu mine, nu vreau să le fur pâinea.