Limbajul firesc al Corinei Lucia Costea
Am citit cu toții, deseori, despre starea deplorabilă a literaturii române contemporane. S-au publicat în diverse reviste și ziare zeci de anchete, s-a vorbit la radio și TV, s-a discutat pe această temă la sute de colocvii. Pe fondul acestei continue dezbateri, iată că a ieșit de la tipar volumul de proză scurtă al Corinei-Lucia Costea – „Flori în clepsidră”, un volum de debut care uimește din start prin libertatea exprimării.
Autoarea nu este interesată de canoane sau de șablonizarea erotică atât de în vogă astăzi, nu se ascunde nici în spatele unei cortine de neologisme care poate lăsa fără respirație un conglomerat literar dar nu ajunge la sufletul cititorului de rând, nu creează emoția atât de necesară unei opere vii. Ea scrie natural, cum e respirația. Și cine legitimează în primul și-n primul rând o creație artistică – nu cititorul?
Volumul Corinei-Lucia Costea emană o prospețime tot mai rar de găsit în cărțile acestui început de mileniu. Într-un limbaj firesc, fără pretenții academice, ni se propune o „plimbare” prin viața unei femei care a trecut bariera suficienței profesorale și a început să scrie fără a se gândi că scrierile sale pot face obiectul tipăririi unei cărți. Tocmai în asta rezidă farmecul literar al „Florilor în clepsidră” – scriu pentru că îmi place, nu pentru că vreau să devin mare scriitor. De aici pornește și valoarea ansamblului de proze scrise dezinteresat, fără stresul că editorul te ține sub presiunea vreunui termen, fără grija că vreun critic literar te poate demola ori îți poate oferi gloria după care aleargă scriitorimea actuală.
Nu cunosc motivul pentru care a început să scrie; poate nici nu există unul ușor de explicat. Corina-Lucia Costea pare a face parte din numeroșii autori români care nu și-au făcut niciodată planuri în acest sens ori un scop ce trebuie neapărat atins. Felul acesta de scriitori vin dintr-o normalitate a societății, nu din teritoriul deziluziei generale; vin cu o artă pe care, îmbâcsiți de atâtea curente literare, noi nu am crezut că mai este posibilă.
Nu mă îndoiesc de faptul că „Flori în clepsidră” va avea audiență la public. Nu contest nici faptul că vor exista voci (așa cum se întâmplă de fiecare dată) care vor critica această apariție editorială. Totuși, cititorul va da verdictul, așa că succes, Corina-Lucia Costea!