Azi chiar l-am intalnit din totala intamplare pe Prince Charmant in persoana. Era exact asa cum mi-l inchipuisem cand eram la varsta de citit povesti. Nu am intalnit pana acum celebritati care sa semene atat de bine cu el, desi poate Heath Ledger a reusit sa acopere o anumita nisa. Dar asta pe care l-am vazut eu azi, un adevarat necunoscut, venea asa catre mine pe un hol total banal, imbracat in blugi si un T-shirt alb, avea parul negru de lungime exact potrivita si ochii caprui (va zic eu ca de blonzi, chiar de aia mai inchis blonzi, eu deja m-am plictisit !). Pur si simplu mi-a venit sa zambesc automat cand l-am vazut. Dar zambeam mai mult la bucuria mea ca am avut ocazia sa-l vad, decat ca semnal de comunicare. De altfel am evitat cat am putut de tare sa ies cumva in evidenta sau sa il fac sa se uite la mine: venea direct catre mine, si eu m-am dat asa mai spre perete si am inceput sa ma uit jumate in jos, ca sa NU il deranjez cu privirea, si am inceput sa merg mai usor, aproape tiptil, ca sa nu fac nici un zgomot, si sa trec dincolo de el ca o umbra. Si pentru ca m-am straduit atat de tare sa nu ies in evidenta si sa nu il deranjez, si sa nu il determin sa isi schimbe cumva pozitia si postura, am avut ocazia astfel sa il contemplez in stare total autentic naturala un timp mai indelungat decat daca as fi incercat sa ies cumva in evidenta (deoarece nici nu m-a bagat in seama mai mult decat ai baga un obiect obisnuit intalnit in calea ta, de ex. o banca sau un copac, asa ca si-a pastrat atat postura cat si muschii fetei relaxati.) A fost f. misto, ca si cum am avut ocazia sa vad un film misto, si am fost si mandru de mine ca m-am priceput sa ma asigur ca filmul va dura cat de mult posibil. Nici macar nu am intor capul dupa el. Dupa ce a trecut, m-am decis sa raman multumit de ce mi-a oferit sansa astazi, si sa raman cu amintirea lui. Nu in orice zi te intalnesti cu un personaj de tip prototip, sau arhetip, ca asta.

Si cu ocazia acestei experiente va zic ca mi s-a confirmat in real ca Fat Frumos NU e bun de insuratoare. E bun doar sa iti faca placere. E un obiect de arta. Desi evident ca l-am remarcat de la distanta nu am avut reactia biologica de intensa atractie sexuala, nu am inceput sa transpir, nu cred ca mi s-au dilatat pupilele (de asta nu am cum sa fiu sigur), nu mi s-a marit ritmul inimii, nu am simtit nici un fluturas tremurator pe nicaieri. Am ramas calm si linistit, ca si cum te-ai intalni cu un delfin din intamplare, insa am avut bucurie. De aia mi-a si venit sa zambesc. Si am ramas intr-o buna dispozitie de atunci, si nu aveam cui sa-i povestesc despre asta, si nu am vrut sa imi povestesc tot mie insumi singur pe blog sau in cap, de aia am scris aici.

Va mai pot spune ca nu arata la trasaturi nici a aristocrat, nici a “om din popor”. Arata ca un desen vechi clasic desenat de un om mediu talentat, nu de un geniu. Insa avea proportii precis de aur si o fata foarte simetrica. Repet ca asa ceva nu poti vedea nici la cinema, nici la casele de moda. Actorii exprima emotii destul de intense si asta ii distorsioneaza oarecum, iar manechinii de moda obisnuiti exprima bizarerie si clovnism. Fat Frumos asta al meu insa exprima doar calm si echilibru. Nu parea nici trist, nici vesel, nici exagerat de ingandurat, insa era VIU si MISCATOR. (Ca sa nu va inchipuiti nu stiu ce necrofilie !) Deloc caricaturizabil. Cred ca nu este nici fotogenic, cred ca ar parea prea banal intr-o poza obisnuita. In fata unui aparat de filmat s-ar fi intimidat, ca l-am simtit oarecum introvertit, si asta i-ar fi stricat tot farmecul. Doar poate daca un fotograf extraordinar de talentat intr-o clipa norocoasa i-ar fi putut captura un pas si poate balansul mainilor ar fi reusit poate sa ii redea frumusetea.

Nu parea nici deosebit de atletic, nici deosebit de gratios. Nu avea corp nici de balerin, nici de inotator. Parea doar foarte normal, deci sanatos din punct de vedere neurologic si osteomuscular. Pana si culoarea pielii nu era deosebit de alba, nici deosebit de bronzata. Parca efectiv iesise dintre paginile unei carti sa ia putin aer. Sper ca m-am priceput sa il descriu, ca eu nu am talent la asa ceva. Si mai multe detalii nu ma pricep sa dau. Dar daca ma intrebati concret, poate ca reusesc sa raspund. Ca de uitat, nu cred ca am sa il uit niciodata, si l-as recunoaste dintr-o mie daca l-as mai vedea vreodata pe undeva. Cred ca avea varsta in jur de 28 de ani. Nu pot sa explic de unde am scos estimatia asta asa de precisa.