nu știu de ce holurile spitalelor sunt reci
întotdeauna reci și răcoarea lor e atât de altfel decât orice altă răcoare
se încolăcește în jurul trupului și urcă precum iedera
cățărătoare pe șira spinării înspre gât spre față spre frunte
se strecoară sub pleoape îți intră în pori și în sânge în glas
îți îngheață cuvântul pe buze lumina pe gene
și geme parcă a alb