„Î: De ce au uraganele nume de femei?
R: Pentru ca vin umede și sălbatice, dar, când pleacă, iau și casa și mașina.”
(banc pe care nu l-a scris, dar ar fi putut, Radu Ștefănescu)*


adeseori în 14 mi se rupe
de radar
și gonesc prin bărăgan
dezlănțuind cu roțile curenții
de aer dintr-un uragan

katia irene katrina
ce mult aș vrea în gaură să vă pătrund
cu trupul meu de vierme și pământul
să capete
inflexiuni de electrocorund

iar piatra asta abrazivă
s-o lepăd sictirit peste pedalier
cum sacul de ciment
să progreseze lumea
azvârle-n silă un mahmur docher

în astfel de împrejurări împrejurimile
firesc trec într-un plan secund
deși-aș putea lega trei vorbe
despre combinele ce treieră câmpuri de oase
sau despre inginerul agronom care pe laptop
veveve punct dumnezeu
cu mausul accesase

dar nu e timp
o oră patrușcinci (653 mega)
cât ține pe cd wizzard of oz
abia dacă am timp să-mi pun problema
dacă-i adevărat că tata (de unii numit noe)
era incestuos și marangoz



______________________________________
*dedicație [sau despre lejeritatea țărânii, în prezența apei, de a improviza (declanșa) o poezie din mai nimic (mult aer)**]

** a se observa că acela care lipsește este focul