grindurile altui sol minor ultramarin


siderurgii
mai savante
de-amăgiri
cresc din albii
reziduuri
portocalíi

tinichigii
și-ascund aur
scot din nisip
altă ceară
clocotește
înc-o ceartă

s-au umflat ard
buricele
și brațele
lor mii făclii
sfârâie
timpu-i falit

Și-n Viena
Roméi strigă
și-și înțeapă
ciocurile
le rânjesc fals
cioclii străini

te perpelești
cât mai transpiri
îți iei și-acum
mototolite
haine-n cearșaf
uiți prosopul

pielea mării-i
bășicată
ciori pe țărmul-
crematoriu
Julieto
te-urmăresc







monștrii-acelor filme retro


trup din valuri
de cinci metri
saltă coama
verde-albastră
uite-i colo-s
monștrii lor

ei se-ajută-n
banditisme
vin și morții-n
schi nautic
vin s-aleagă
pe-mpăratu’

ca stavrizii
izbesc mutre
cu-nspumate
cozi prind aripi
glasuri să nu
li se-nfunde

sărăturile-s
inima lor
firavă – rea
scânteie
în mucul de
lumânare

trei tineri sunt
aduși pe țărm
sorbiți întâi
de adâncimi
fără suflări
netulburați

parcă-i filmul
“Lepădații
vieții fără-o
mare vină
sau aleșii
scufundării”

e-va-cu-a-
rea ieși Juli-
eto-ajunge
știu că n-ai vrea
să-ți simți grea
apa-n hulă

grind și suflet
să participi
la depuneri
destrămată
printre alge
verzi sau brune

delfinilor
parazitați
în ureche
afundarea
ridicați-o
peste măriri