O, ce lunga noapte pare a trece pe carari
Redesfacand prin taine acele rechemari
Sunt ritmuri care gandul cutreiera cu ele
Spintecand imagini ca un buchet de stele
Si nu tresar raznite pe dealuri si pe vai
Ci doara mreje marunte le cerne prin vapai
Acolo sta parerea vibrand a da lumina
Cu slove aparute inconjoara deslusiri
Izvorand apoi din ritmuri, cad a tresari
Vad in ele lunga viata monografica din vremi
Cum dispar apoi din spatiu far ca tu sa le chemi
Cand te vad privind o vreme pe fereastra din odaie
Mii compasiuni de straja sa se-aplece din vapaie
Ocolind o bolta rece apoi alta ajungand
Pana-n visul meu de care amintesc inchipuind
Nu momente ratacite ce-au trecut candva din zbor
Ci pareri ducand cu ele, amintiri in urma lor
Cerul insa de departe face semne cu privirea
Luna si-a pierdut coroana ratacita de minuni
Abia cand si cand alene mai mladie mici lumini
Pe pamant, alaturi, apa, tinde-acuma a desface
Recuprinse-n mrejeni stinse ritmul ce visarii zace...