Urmele de pași
din meandrele vieții –
jurnal în suflet.

Coexistență:
Frunze galbene,
căzute pe cetină –
moarte și viață.

Mestecenii goi –
lumânări pe mormântul
frunzișului mort.

Focuri de frunze –
condamnarea Toamnei la...
arderea pe rug.

Cochetărie cinică:
Prin pomi înfloriți,
Toamna ar vrea să pară...
o primăvară.

Naivitate:
Crezând în Toamnă,
un trandafir a-nflorit...
la prima rază.

Moș Crăciun exersează:
Târziu, în toamnă,
un brad s-a împodobit...
cu frunze moarte.

Arbori desfrunziți –
bătrâni semeți, împăcați
cu propriul destin.

Fumul frunzelor,
înălțându-se spre cer –
Rugul lui Abel.

Resemnare:
Cu frunzișul pal,
salcia plângătoare
se-nclină Toamnei.

Surprindere:
Albit de Toamnă,
stuful privește mirat
oglinda din lac.

Alarmă falsă:
Puzderii de pești –
limbul frunzelor moarte,
pe luciul apei.

Hibernare:
În somnolență,
brazda s-a întors, din nou,
spre somn de iarnă.

Trunchi de răchită –
bacantă despletită,
din apă spre cer.

Febra clorofilei:
Au sânge-nchegat
frunzele cireșului –
flăcări în Toamnă.

20 noiembrie 2011