Jurnalul unui suflet gol...



In zari de sticla mata ce scrijeleau stihii,

Suflat-a Faurar preludiu' lung de gheata,

Peste copaci de marmuri sculptati intre campii,

Si rauri amutite ce zvarcoleau de viata.



Si povesteau in soapte destine razletite,

Si-n vuiete de jale, imbratisari furate,

Privirile timide sub pleoape tainuite,

Sarut de roze sfinte , de frica nepatate.



In ziua din rascruci de vremuri oropsite,

La margine de sat , ferit de masti ranjind,

Din dragoste pastrata si patimi savarsite,

Primi o forma draga, un sufletel plapand.



In brate de nuci verzi si flori de tei sihastru,

Pe nori de lapte dulce ,prin munti de biscuiti,

Isi alerga destinul pe cai de cer albastru,

Visand la nemurire si aure de sfinti.



Dar peste povesti cu talc in zambet desenate,

Veninul din clepsidre abunda transformand,

Si clopote de teama din piepturi dezvelite,

Se aud in vesnicii necontenit cantand.



Petale de cires plangeau desertul viu,

Ce rasari in cordul golit de asteptare,

Iar despre nuci si tei , nicicand n-am sa mai stiu,

Un suflet gol voi fi, in marea departare...