am ascultat atentă niarne graiul nopții
răscolind cenușa pământului de parcă
din spuza ei răsăreau ca ciupercile
făpturi adormite suspinând la fiecare
obstacol înfășurat de somn odată cu vântul
acum la cumpăna anilor niarne intrau și învierile
pe porțile-mi lăsate deschise gesticulând
cu brațe invizibile ca dumnezeul pe care
doar îl simți nu pot să uit luminița aceea din
noapte care-mi ardea privirea întoarsă spre
alte vremuri când îngerii ședeau la masă cu noi
împreunându-ne aurorele sub același destin
da niarne chiar dacă îndemnul îmi este să mai fiu
la fiecare cumpănă de ani mi se-așază pe umeri
veșmântul amintirilor iar glasul lor răsună
ca un ecou în noapte răpus de pâlpâitul acestui
strop de lumină

3 ianuarie 2012