Astăzi mi-am ales rochie de gală. Am renăscut.
Vouă vă datorez neprețuită recunoștință. Celor ce mi-ați ales groapa. Eu m-am păcălit că n-o văd iar voi inchideați din ochi fericiți. Observabil pe cât ați fost de înfricați. Pământ din care sunteți făcuți rupt cu dinți de fiară infometată. Nu știați că abisul nu înghite și îngeri, au aripi...
Rămași regii acestui regat, conducători pusti inchipuiți fără rivali. Porniți împotriva propiei esențe. Ochi peste țărmuri, mergând pe aur cu goluri în piept.
Tresar adânc de nedreptate crudă și nu m-ă înalț din grota mea sfântă. Martorul suferințelor ce-mi va răscumăpra durerea mâinilor efemere cu eternitatea voastră.
În numele nostru cerșesc neodihnit iertare. De-aici, din pământul acesta aproape de cer. Miluiește-mi Doamne fratele din cel mai izolat înalt castel. Căci vocea-n robia puterii-i cutreieră mormântul de foc.
Împărați ai răului ce mi-ați greșit bine socotesc a vă încorona cu mulțumiri.