la ușa copilăriei
vopsită în verde
mă-ntind s-ajung la cheie
pe buricele degetelor
metalul rece mă fascinează
clanța e un pic mai sus
nu ajung
abia am învățat să merg pe
preșul țesut de bunica
din cârpe colorate tăiate fâșiuțe
și nu înțeleg de ce
mama nu lipește la loc
picioarele zvâcninde
ale păianjenului
de pe dunga roz