Sunt scârțâituri de vechi scaune,
Care ascund praful unor mai vechi ani,
În care tâmplarul nu era om
Și nici lemnul nu era pom.


Anii sunt solzii unui pește bătrân dintr-un pârâu ce încă mai sapă printre munți.


Fiecare an este o clipă,
Fiecare clipă, sunt doar ani
Și viața toată e o clipă,
Dar o numim așa prin ani.


Timpul este iarba ce face spic
Și spicul bob ce face iarbă,
Și iarba spic să facă bob,
Ce face timpul un spic cu boabe.
Și rupând un spic cu boabe,
Ai timplu-n palmă.


Timpul e pasărea ce-n zare dispare,
Un mic șoricel ce n-are scăpare,
Din gheara timidă a bietei pisici,
Ce-n spate domol îi suflă un câine
În a cărui blană un purice stă,
Visând la găină.