Cică odată Thomas van Allijmosch, outlaw vestit,
dacă n-o fi fost poate vorba despre Gruij ad Ormisse,
alt faimos, ori chiar despre mai târziul ter Renthe, și-a
proptit armăsarul într-un nuc, sau așa ceva. Anyway,
l-a parcat să doarmă în voie mai departe de poteră, el,
iar calul gol să-și facă singur plinul cu energie verde.
Ce frizieni pitici trebuie să fi fost pe când nu se vedea
niciun călăreț prin/din/sub lanul strămoșesc de lalele!

Dar fie Manne en Gross, fie Viktor Lipp'an, oricum un
headhunter crunt, îi luase urma intuitiv-cognitiv pe canal
în jos, pe un mal estetic. Deci l-a prins dezinhibat pe erou
și i-a întrerupt prin metode invazive somnul, zilele & calul.
Ba nu, calului i-a dat un grolsch, așa că s-au împrietenit,
dacă nu cumva mai trăiesc și azi. Iar eu de fapt căutam
pe net un referat despre olimpian versus creștin la Rubens,
să mi se dea doctoratul, că mă pune ministrul împicturii.