și am fost singur atât de singur încât tăcerea trecea printre cuvinte
cum se duc și se-ntorc chinezii slujbași taciturni
pe un miliard de galbene biciclete polifone
mult mai simplu ar fi fost să ștergi singurătatea cu buretele
cum crezi că poți să acoperi cu glad alb trădarea pereților conjugali
de o ispită căreia nu ai putut să-i dai nume
și care te urmează ca o nălucă toată viața
însoțind singurătatea celor care nu pot să plângă nu din orgoliu
ci din obsesia perfecțiunii care nu există
voind să înțeleg străvechile ritualuri mayase
m-am întrebat ce pot să fac cu idioții și cretinii
a/le căror umbre nu-mi dau pace nici în somnul fără vise
din moment ce dostoievski nici nu se născuse
îi punem soli ai bunăvoinței
mi-a spus după o vreme ultimul mayas
ce mai putea opri din priviri melancolice
fenomenele naturale din evoluția lor firească
să fie ca o manifestare a bunăvoinței zeilor
ajunși în orașul de aur îți voi explica
tot ceea ce mai scrie în cartea de nisip a lui borges
din care se fac sicrie albe și oițe de aur
gem alb și fără stăpân