nu demult purtam pantofi roșii
cămăși roșii
curele roșii
vise rosii

acum roșu a rămas doar cerul
pe care îl respir
prin gaura cheii

cand se apropie miezul noptii
vând câte o bucată din mine
să-mi pot cumpăra ziua de mâine

niciodată două
sunt prea scumpe

dimineața împing tavanul
cât să mă pot plimba
în genunchi

un Atlas cu tavanul pe umeri

m-am obișnuit
nici nu mai știu cum era altfel

când mă voi termina de vândut
știu că dealerul îmi va spune

nu e de ajuns ce-mi dai
mâine vei avea zi scurtă