sunt zile în care a nu avea
glas e suficient să te arate
cu degetul, să te numească
invalid, să cheme singurătatea,
câine utilitar, care te găsește
pe sub dărâmături foliacee
te așază pe pat, patul te înghite
și atunci
singurătatea scurmă, scurmă până se
transformă-n lup fără picioarele din
față.