nu uita când te scufunzi în lumina întomnată a veacului acestuia
mari cartiere de piatră cubică se prăbușesc
și viețile întortocheate ale celor care le-au locuit
se agață de al șaptelea și de al nouălea val sinucigaș
papillon cheamă refluxul dar marea iarăși minte
nicio vorbire nu se compară cu umărul viu al mării în dezmăț
însuși baudelaire se află în captivitatea unui idol
în dreptul semnelor pe care-ai să le vezi
fii cu băgare de seamă
nu încerca să dezlegi taina vieții pământene
toți cei care au numit-o și-au pierdut graiul
picură o altă lumină de pe tabla de ceară
pe pământul-cimitir nu se mai face seară
și dacă totuși sirena pe care o credeai ucisă
de istorici ai răului ieșit din matcă
va veni la tine să-și aleagă sălaș de corabie
cu toate animalele mării
pregătește-te de ultimul val și inventează
ceva ce n-a mai fost niciodată până la tine
înalță ziduri mari ziduri ca odinioară
pentru virtutea intangibilă a neamului meu
pentru ninive babilon ierihon pregătește-te să pleci
să dormi și să te aflu acolo făt-frumos-fără-de-stea