Mă și văd intrând în fiord,
așezându-mă lângă peretele cu bătrânul mustăcios


și contemplând aburii ceaiului din ceașcă,
cu toată viața trecându-mi pe dinainte

nu ți-aș fi suportat zâmbetul alb

am devenit matură, plictisitoare și plină de răspunsuri
mi-ajunge să știu că ești bine.