În urmă cu vreo trei zile am prezentat publicului un roman intitulat "Fulgere în tunel", editura "Grafema Libris", din Chișinău, str. București, 68. La "botezul" lui au venit scriitorii Vasile Căpățină, Ion Cuziuioc, Lidia Ungureanu, Dumitru Crudu, moderator - Vitalie Răileanu, critic literar și director al Bibliotecii Publice "Onisifor Ghibu". Tot de la o instituție cu numele lui Ghibu - Liceul Teoretic "Onisifor Ghibu" din Chișinău a fost profesoara de limba romana, Elena Cernei, dumneaiei este și director al Liceului dat. Nu a venit singură, ci împreună cu un grup de profesori și liceeni.
Prefațatorul cărții Petru Soltan, academician n-a avut posibilitatea să vină la lansare, dar a transmis mesajul de salutare și felicitare. Iar artistul vocalist Iulian Caranfil chiar a venit să-i asculte pe liceenii de la "Onisifor Ghibu", care au produs o surpriză muzicală foarte placută.
La lansare a fost prezent chiar și un protagonist din roman - Ghenadi Sergeevici, au ajuns la bibliotecă și unii ziariști, dintre care în primul rând, îl nominalizez pe dl Andrei Viziru de la Radio Moldova.

În aceeași zi a apărut și o mică recenzie într-un săptămînal din Republica Moldova, altele, urmează să apară în timpul apropiat.
Iată ce s-a scris atunci.
Valerian Ciobanu și-a lansat o nouă carte - „Fulgere în tunel”. Autorul redă niște scene din viața contemporană, ne duce în trecut și în viitor, în timpul, cînd un personaj al său, va trăi bucuria realizării unui vis , cand „Europa de Sud-Est va fi pusă, în sfîrșit, la locul ei și faimoasele orașe de pe Nistru, vor reveni la matca lor, în arealul de existență al românilor basarabeni..”

„Lumea noastră, spune Valerian Ciobanu, nu mai este o lume a logicii contemporane”. Cartea deși nu este una voluminoasă, este proiectată ca roman, iar acțiunea are loc în partea transnistreană a Moldovei, la Tiraspol și Tighina.

Citirea acestui roman reprezintă o provocare plăcută. Ești surprins de un final imprevizibil al unui autor imprevizibil, după cum s-a exprimat criticul litrerar, academicianul Mihai Cimpoi într-o prezentare succintă a altei cărți ale lui Valerian Ciobanu „Potop din senin”, (2005). Actuala carte parcă ar fi o continuare, dar nu e. Autorul începe confesarea sa după o vizită la un liceu din Tiraspol și ajunge la tactica folosită de Ființele Supreme, despre care este pomenit în Biblie, în Coran în alte scrieri Sfinte.

Deși nu-i un roman de proporții ca, bunăoară, „Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija sau altele, cartea lui Valerian Ciobanu este totuși una de dimensiuni de romane ca la Mircea Eliade: „Nouăsprezece trandafiri” sau „Maitrey.” E prima încercare a autorului, care mai are și vreo opt nuvele, editate anterior, de a se apropia și el de roman în sensul modern al termenului și după cum afirmă scriitorul Dumitru Crudu, în postfața din cateva randuri din grabă „...romanul merită să-l citim!”
La lectură ne cheamă și academicianul Petru Soltan, care i-a semnat autorului o prefață în care este laudat pentru faptul că și-a asumat riscul să abordeze niște probleme dificile și dureroase despre soarta oamenilor de peste fluviul Nistru.

Acest roman al scriitorului Valerian Ciobau mai are și un mesaj important care se subînțelege abia din ultimile rînduri. ...” noi nu suntem veniți aici de undeva de pe alte meleguri și în suflet nu purtăm imensitățile de stepe, ci spiritul montan al devenirii noastre”. E un mesaj parcă pe-a poetului Victor Teleucă pe care îl are în suflet și un persoanj al acestui roamn – Victor Caraman și aă au aproape toți începînd cu primul tînăr și terminînd cu Maria și mulți alții cu prenume romanești purtate în din Transnistria pînă dincolo de Transilvania, Maramureș și chiar Timocul sîrbesc sau bulgăresc, nemaivorbind de Dobrogea și de Caliacra.

Aceste mărturii aparțin Danielei Crudu din Canada. Ea a procurat de la autor două exemplare din care pe unul are intenția să-l ofere Bibliotecii Congresului din Washington, Statele Unite ale Americii.(Library of Congress).

Iar scriitorul poetul și publicistul Ion Proca a semnat o notă despre această carte într-un săptămânal pe care dumnealui îl redactează la Chișinău.
Nota este intitulată: Un roman incandescent în doar 300 exemplare.

Letiția Leu este o tînără dintr-un sat din apropierea orașului. Ea e doar un personaj din cartea lui Valerian Ciobanu „ Fulgere în tunel”, editura „Grafema libris”, 2012. Fiind a noua sau a zecea carte la număr al acestui autor ea ne este prezentată drept roman. Prefața a semnat-o dl Petru Soltan, academicianul. Acțiunea din roman începe în partea tarnsnisteană a Moldovei și continuă pînă hăt departe de malurile Nistrului. Într-adevăr după ce te adîncești în lectura ei descoperi multe calități specifice genului literar de proporții, cu acțiune amplă desfășurată pe multe planuri, însă nu chiar cu prea numeroase personaje, care pe lîngă limba literară mai scapă uneori și niște „expresii vulgare” puțin chiar licențioase. Iar tematica „Fulgerelor” în tunel este una diversă: de la aventuri, la dragoste și exotic care trec în fantastic și parabolic. Cu toate că nu-i un roman de proporții cartea lui Valerian Ciobanu este totuși una de dimensiuni de roman ca la Mircea Eliade: „Nouăsprezece trandafiri”, poziționată mult mai departe de exoticul roman „Maitreyi”. Oricum lucrarea tipărită este prima încercare a autorului de a scrie un roman în sensul modern al termenului și după cum afirmă și scriitorul Dumitru Crudu, care a semant cîteva rînduri din garbă „...romanul merită să-l citim!”. Să-l citim pentru că este modestul oamgiu adus celor care au trăit, trăiesc și încă vor mai trăi sub vremuri...

La lectură, nu în ultimul rînd, ci în primul, ne îndeamnă după cum e și firesc, prefațatorul cărții, domnul Petru Soltan. Dumnealui afirmă că citirea acestui roman reprezintă o provocare plăcută. Vedeți și DVs, însă aveți în vedere, tirajul cărții este mic, de doar 300 de exemplare.

Ion Proca a semnat în pagina de ziar cu pseudonimul Ion GRAUR

Iar eu ieri am făcut o mică donație de carte pentru Biblioteca Națională a Republicii Moldova, apoi pare-se urmează să ajungă vreo sută de exemplare și în Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu din Chișinău. Atunci când Daniela Crudu, a procurat două cărți "Fulgere în tunel" pe care le-a luat cu sine în Canada ea a zis: "Ele imi vor aminti de orașul natal(adică de Chișinăul) de la sfârșit de vară și început de toamnă, de o foarte frumoasă toamnă".
Ia bibliotecara de la Liceul Teoretic ce poartă numele Doinei și al lui Ion Aldea-Teodorovici mi-a scris câteva rânduri, care urmează să apară în vreo publicație de la Chișinău. Poate miercuri sau joi ori vineri.

Biblioteca Liceului Teoretic cu profil artistic „Ion și Doina Aldea-Teodorovici” l-a găzduit pe scriitorul Valerian Ciobanu. Dumnealui a prezintat cartea „Fulgere în tunel”, dar și a discutat despre cărțile anterioare „Potop din senin” „Memorie pulsativă”. Elevii claselor a IX-a „B” și a VII-a„B” împreună cu profesorii Mircos Elena și Haram Ana. au participat la discuția în care au fost atrași de oaspetele bibliotecii. Discuția a fost sinceră, de la egal la egal. Momentele istorice reactualizate de autor au trezit un viu interes față de trecutul țării. S-a pedalat și pe atitudinea contemporanilor față de ele. Scriitorul a răspuns la întrebările elevilor despre creația sa și despre planurile pe viitor. Ei au aflat oamenii ascunși în personajele povestirilor. Au călătorit imaginar peste granița și vama ce divizează Moldova și au privit Tiraspolul cu ochii autorului. Elevii au observat că Valerian Ciobanu e un om original, cu un umor și o ironie fină și un profund spirit de observație. Cândva, filozoful grec Platon, a spus că „cartea prin sineși nu este un leac de neștiință, ci numai un mijloc pentru păstrarea amintirilor”.Amintirile văzute și trăite de participanții la întâlniei vor rămâne ca amintiri plăcute grație cărților donate bibliotecii liceului.La finele intâlnirii elevii l-au mulțumit pe Valerian Ciobanu pentru momente de relaxare spirituală.

Olga BODACI, bibliotecara de la L. T. „Ion și Doina Aldea-Teodorovici”

Peste vreo zece zile sau mai multe a urmat încă o întîlnire cu cititorii. Aceasta fiind deja cu ocazia celor 125 de ani de la nașterea preotului-poet Alexei Mateevici. Într-o vineri Centrul Internațional Academic Eminescu a invitat la o discuție-dezbatere liceenii din clasele superioare de la Liceul Teoretic Mihai Eminescu, alte instituții de învățământ preuniversitar din cartierul Botanica al capitalei moldave.

Moderator (am fost eu) - scriitorul Valerian Ciobanu, care, sfidând timpurile, i-a purtat imaginar pe toți invitații, cu ajutorul persoanjelor sale, până în anul 2058, cât și în alte vremuri apuse, dar și care, abia peste zeci de ani vor răsări. Și atunci îndemnul lui Mateevici - de a aduna comoara, tot va fi valabil și actual. „Frumos în noi e faptul căutării”, spunea Mircea Eliade. Această dorință de a descoperi lucruri interesante și a crea abatizuri Valerian Ciobanu o are de mult timp, a spus unul dintre invitații la dezbatere, iar dl Victor Grebenșcikov, profesor de limbă spaniolă la ASEM, și profesor de limba română pentru alolingvi la Casa Limbii Române, un ispanist care îl cunoaște pe autor încă de pe vremurile primului președinte – Mircea Snegur, că de atunci îl știe bine și-a expus părerile și a făcut cîteva aprecieri critice încurajatoare. Alt invitat – doamna Ecaterina Urîtu, cît și doamna Vera Sîrbu, șef de oficiu la Centrul Eminescu au susținut discuția care a început strict la ora 13 și 30 și a durat exact o oră academică, care tuturor le-a părut că s-a consumat foarte repede. Timpul și comunicarea cu Valerian Ciobanu devine atât de interesant încât o oră pare a fi o minută-două,care rămâne a fi memorabilă, a recunoscut Ecaterina Barbăneagră, de la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din capitală. Și acțiunile din suita de nuvele semnate de Valerian Ciobanu sunt foarte dinamice. Personajele dumnealui: Alin, Georgeta, Jasmina, Letiția, Victoir ba chiar și preotul-călugăr Evlampie sunt active, iar timpul și spațiul par a fi nelimitate. Autorul oferă generos spațiu, atât descrierilor, care crează atmosferă, cât și dialogului, monologului, a mai spus tânăra din clasa a X-a.
„ Iar eu am avut impresia că am plutit rapid pe un fluviu de munte”, citind „Fulgere în tunel”, a opiniat o colegă a Ecaterinei.
Raportată la realitate, cartea lui Valerian Ciobanu „Fulgere în tunel„ este realistă, dar și parabolică, pe alocuri alegorică, apoi devine chiar fantastică cu adevărat, încât citind-o te întrebi: în ce timp se desfășoară narațiunea, în zilele de mult trecute, azi sau în viitorul de peste zeci de ani?,a spus Cristina Gălățeanu.
Marina Damaschin a menționat: Valerian Ciobanu mi-a dat să citesc cartea "Fulgere în tunel". A spus că o să-mi placă. În ea, pe lângă nuvela fantastică "Halucinațiile Letiției Leu, care zboară spre Marte, lăsând în nedumerire părinții, prietenii, casa părintească, am mai găsit multe povestiri captivante. Pe mine m-a impresionat și povestirea „Intrusul Ghenadi Sergheevici”. Despre partea trasnistreană se vorbește aproape în toate povestirile din "Fulgere în tunel" - Georgeta, Alin, Evadarea din orașul iubirii, etc. Dar m-a impresionat anume “Intrusul Ghenadi Sergheevici”. Aici se povestește despre situațiile în care se pomenește un oaspete din Chișinău în Tiraspol - oraș pe care autorul l-a numit "orașul iubirii", pentru mine el ar fi al despărțirii de neam. În povestire se descrie cu câtă "bucurie" sunt primiți cei din dreapta Nistrului, ba li se mai răspunde brutal dacă întreabă ceva în română, ba te țin prea mult timp pe la vamă, ba se uită chiorâș.Am găsit aici o realitate, dură, dar e o realitate. Cei din stânga Nistrului nu ne respectă valorile. Când Ghenadi Sergheevici a întrebat cât face drumul în lei, a primit așa un răspuns: - "de două ori mai mult"! și încă pe un ton! Până la urmă a fost poftit să iasă din transport pe la jumătate de drum. Mi-a plăcut descrierea Cetății Tighina. Am găsit diferite informații despre această cetate în mai multe povestioare. Eu în viața mea am văzut doar Cetatea Sorocii, dar după ce am citit și despre Cetatea Tighinei, aș vrea s-o vizitez și pe ea. "Fulgere în tunel" e o carte pentru toate gusturile - e și pentru cei pasionați de S.F., și pentru cei cărora le place să citească despre politică, și pentru cei
romantici, căci aici găsiți crâmpeie și de dragoste și despre ce-ți dorește inima ta! „Așa este. Nu pot să o contrazic pe tânără”, a spus la încheiere Victor Grebenșcikov, care l-a caracterizat pe autor și ca pe un bun prieten și scriitor,care abordează problema părții transnistrene fără a avea frică. Ca un adevărat urmaș demn al lui Alexei Mateevici!

Mă bucur că, "Fulgerele" mele au trecut peste Oceanul Atlantic, (și au ajuns chiar și în Canada, în SUA), că le pot oferi/vinde la Chișinău...
Și că am și eu un roman contemporan, care este pentru Dumneavoastră, dacă doriți!