chiar umilit omul nu poate renunța la menirea sa absolută
nu e vorba numai de nemurirea lui ghilgameș
mai poți merge la cumpărături până în blocul de vis-a-vis
cel care vede și știe că lumina se descompune în solzi de aur
este apărat de scutul dreptății și întunericul flămând ca un câine
din care ies patru milioane de fantome-n delir nu-l mai cuprinde
te-am învins moarte ce vei face de-acum
să poți îmblânzi fiara din cușcă
doar prin bunătate absolută poate fi învinsă perversitatea ființei
ajunși pensionari cumsecade strămoșii
deapănă amintiri netrucate dând șah-mat destinului orb
bârna virtuții nu se rupe ca pânza penelopei
mai ai timp să-ți exersezi măestria și grația
să faci furori dând din coate cât mai energic să fii atras
de ponderabilitea aspră a unei noi cuceriri tiranice și efemere
care nu te scapă de griji doar le sporește și le umflă
ca pe-o minge din magazinul de jucării deschis până tîrziu în noapte
niciun tată adevărat nu are suficienți bani
să-i cumpere copilului său toate jucăriile neinventate
când vei fi pregătit fiecare te va înarma nemilos
cu săbii din războaie nepurtate de nimeni până la tine
uimitoarele aventuri se vor topi în palma divină
precum sfântul părinte poți vorbi fără să greșești lumii