Tu,veșnică iubire
ce-n inimă îți faci loc ,
tu nu te-ntrebi pe tine
de pot să te suport ?

Te-așezi precum omătul
de vânturi adunat ,
din ce în ce mai gros ,
mai alb și mai curat.

Mai lasă-ma o clipă
să te privesc zâmbind ,
să-ți aud vocea caldă
și pulsul să ți-l simt.