Doar umbra încrederii
își leagănă lasciv
șoldurile
în curgeri aldine
săracă de tine / calc timpul cu pași mărunți
să ajung prea târziu...

În fiecare zi într-o aparentă tăcere
îmi plimb golurile/ zornăie teama din ele
privirea mea s-a plâns pe zid / e mușchi verzui suflarea mea
doar poposesc ca o părere
reinventez cavernele mele / Știu și simt
că pomii știu de frică și de iubire
dacă-i amenințăm sincer cu tăierea, dacă-i iubim
și se grăbesc să înfloare și să dea rod, noi mistuim
Taina tainelor

E simpla nevoie de a ne simți importanți în ochii cuiva
Pe zid curge ca o liană nevoia de noi
Să nu ne rănim! țip fără consoane iar bulbii
speranței se zbat sub talpă-n noroi /dar învinge
muiată în lacrimi de sentință
doar noi
să nu ne rănim!
Așa cum nu putem răni vreodată sărutul din palmă pomii, florile….