ieșisem de la proba de filosofie
puteam să fac rime puteam să fac orice
luasem 10 pentru că mi-a căzut prima și ultima pagină
pascal și eliade
apoi am aflat

era un zvon că ai murit

cînd te-am văzut îmbrăcat în costum de mire zîmbind
mi-a venit să te iau la palme să-ți zic lasă vrăjeala și vino la masă
tot satul era adunat
am înțeleles
oricît te loveam tu zîmbeai
erai maestrul glumelor idioate dar nu cred că pentru asta
se adunase tot satul

mai ții minte
joia se dădea apă caldă
spălam șosete flaușate la greu
erau ierni în care șosetele noastre uitate au fost legende
le uitam pe caloriferul de fontă pînă se făceau scrum
în sala de dușuri era o masă cu o perdea
ne ascundeam tot timpul acolo
fetele de la catolic făceau duș în chiloți și maieu

sincer nici nu știu ce să-ți spun
eu aici
tu dincolo
poate mai ții minte seara în care făceam întrecere
care înfige în ușă baioneta mai adînc
a venit pedagogul și ne-a luat ușa
o noapte întreagă-am dormit ca niște iepuri
cu o pătură în loc de ușă

uneori îmi vine așa o sfîrșeală
că sunt conștient mă leg la ochi
și aștept dimineața ca pe un glonte izbăvitor
dar al dracului glonte mă face să tremur
nu mor

ții minte sorine
ziua de vineri
cînd invariabil ca nichita stănescu aveam macaroane cu brînză
și noi ne luam la întrecere
39 de gărgărițe
28 de gărgărițe
cine avea mai puține trebuia să dea de băut
sau mă întreb dacă ai făcut dragoste cu alina
pentru că eu cînd am făcut optșpe ani
am primit de la ea un lănțug de aur înfășurat pe un pachet de lm
și-n seara aia am reușit doar să-i mîngîi sînii

mi-ai zis în seara aia sorine
că pleci
io cred că te-ai prins că partea cea mai frumoasă din moarte
e că te trăiesc alții
dar dă-mi voie să mă revolt





la dracu-ți spuneam
te-ai născut cu o zi înainte în același salon
de ce dumnezeu a trebuit să fiu ultimul care te vede în viață
știu
în noaptea aia mi-ai spus că pleci la muncă-n irlanda
îmi venea să te tai că tu poți și eu nu

tîrziu
am înțeles tîrziu
că viața e un loc de muncă
la care te prezinți ca un electrician
fără verighetă