Apariþie editorialã: Ionuþ Caragea – “Antologie de Poeme 2006-2012”, Editura Fides, Iaºi, ianuarie 2013


Editura Fides anunþã apariþia volumului „Antologie de Poeme 2006-2012”, semnat de Ionuþ Caragea. Aceastã carte are 368 pagini ºi conþine 292 poeme selecþionate ºi revizuite de autor. Coperta a fost realizatã de Vlad Turburea, iar tehnoredactarea îi aparþine editorului Dumitru Scorþanu. Detalii despre achiziþionarea antologiei pot fi obþinute de la Editura Fides sau de pe situl personal al lui Ionuþ Caragea.

Ionuþ Caragea s-a nãscut pe 12 aprilie 1975 la Constanþa. Este poet, prozator de ficþiune, critic, editor, autor de aforisme ºi promotor cultural. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaºi, cofondator ºi vicepreºedinte al Asociaþiei Scriitorilor de Limbã Românã din Québec, membru de onoare al Societãþii Scriitorilor din Judeþul Neamþ ºi membru onorific al Fundaþiei "Maison Naaman pour la Culture", Beirut, Liban.

Ionuþ Caragea colaboreazã cu numeroase reviste de literaturã ºi situri de poezie în limbile românã, francezã ºi englezã. Este publicat pe numeroase situri de citate celebre din România sau din strãinãtate. A fost numit „Poetul nãscut pe Google”, dupã numele volumului "M-am nãscut pe Google". Foloseºte pseudonimul ''Snowdon King'' în traduceri ºi în ficþiune. În perioada 2003-2011, Ionuþ Caragea a trãit în Montréal, Canada, devenind cetãþean canadian în anul 2008. A activat ca instructor sportiv ºi sportiv de performanþã, continuîndu-ºi cariera de rugbist începutã în România. În paralel ºi-a descoperit vocaþia de scriitor ºi a fondat pe 16 iulie 2008, împreunã cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociaþia Scriitorilor de Limbã Românã din Québec ºi Editura ASLRQ. În calitate de director al editurii ASLRQ, realizeazã în 2009, împreunã cu Adrian Erbiceanu ºi Dumitru Scorþanu, prima antologie a scriitorilor români din provincia Québec, o lucrare de referinþã din literatura diasporei. Ionuþ Caragea se implicã puternic în promovarea culturii româneºti în spaþiul nord-american, fiind webmaster ºi promotor literar pe situl Asociaþiei Scriitorilor de Limbã Românã din Québec ºi fondator al cenaclului literar Prietenii Poeziei (cenaclul ASLRQ). În februarie 2012, Ionuþ Caragea se întoarce în România ºi publicã romanul de ficþiune "Uezen" (în limba englezã, în S.U.A.) ºi volumele de poezie, "Patria la care mã întorc" ºi "Antologie de Poeme 2006-2012", ajungînd, astfel, la 25 apariþii editoriale.

Poeme din antologie:

Volumul Delirium tremens, 2006


Mîncãtorii de visuri

Trãim într-o lume de minuni banale
în care rãul devine credinþa cea mai de preþ
ºi te întrebi de ce strig?

Trezeºte-te, copile,
îþi dãruiesc un nou suflet fãurit de inima mea,
încã nestinsã de alizeele dorului!

Te-aºtept la statuia ce-ºi plînge speranþa
în fîntîna dorinþelor,
numai acolo
oamenii sînt fãrã mãºti,
o mie de ochi nemiºcaþi
în o mie ºi una de nopþi.

Mã rog sã plouã peste dunele planetei albastre,
sã încolþeascã seminþele noastre
însetate de iubire.

În depãrtare aud cîntecul fantomatic
al nibelungilor,
Odin încã-ºi mai cheamã bravii luptãtori.
Bãtrîne,
viermii ne surpã vieþile,
sîntem marionetele rãzboiului in vitro,
sclavii propriului nostru coºmar.

Azi curcubeul este ucis de zeul smog,
Valhalla a fost înghiþitã de mîncãtorii de visuri
adulatorii prezentul putred
pe aleea celebritãþilor,

Alte stele rãsar, cerul îl ating cu mîna
zeii de rîncedã carne.

Trãim într-o lume de minuni banale
în care binele este privit cu rãutate ºi dispreþ
ºi te întrebi de ce n-adorm?
O sã ajungem sã-l clonãm pe Iisus,
îl vom ucide a doua oarã,
cu nepãsare, cu ignoranþã,
cu sînge rece,
îl vom îngropa de viu,
astfel n-o sã ne mai orbeascã
lumina de Paºte.

Vom inventa chiar ºi maºina timpului
ºi vom fugi în viitorul extatic,
acolo unde clepsidrele
sînt goale.

Îmi vine sã m-arunc cu braþele deschise
în somnul adînc,
dar mîncãtorii de visuri sînt pretutindeni
ºi prefer sã scriu ºi iar sã scriu...


Delirium Tremens

Vezicula biliarã îmi explodeazã în fabrica de spume amare,
Cãlãreþ spaþial mã pierd în galopuri de anorexie mintalã,
Tranchilizantul comutã durerea în faza finalã,
Sã nu credeþi în mens sana pînã nu aveþi
un corpore sano.

Scrîºnesc augmentativ,
Lasciv lubrifiazã normalul întîmplarea,
Azi infinitul prinde forme în Calea Lactee ºi Marea Moartã,
Alegerea-i totuna, parce q’on peut pas choisir la vie,
Sîntem zeii de sticlã ºi zeii de gheaþã
ªi zeii de viþã de vie.

Cineva a preschimbat apa în vin
Dar ne-mbãtãm cu apã chioarã,
Caneaua universalã numitã boalã ne stoarce de iluzii,
Sîntem praf în ochii iubirii covîrºitoare
Numitã demenþã,
Sîntem laitmotivul sarcastic
Al zilei de azi ºi de mîine.

Sîntem piese de puzzle pe care destinul
Nu le numãrã vreodatã,
Ne amãgim cu stele ce rãsar ºi dispar
În teoria relativitãþii.

Sîntem microbii existenþei la scarã miniaturalã,
Ne vindecãm prin eradicarea medicamentului
Numit credinþã,
Trãim în zona crepuscularã, ce mare scofalã,
Doar viaþa ne-o cunoaºtem,
La vie c’est la vie mais ce n’est pas pour toujours…
Resemnarea este statuia de cearã.

Azi nu mã intereseazã poezia,
Am vrut sã afli o poveste de groazã,
Realitatea este atît de durã
ªi totuºi nu m-ascund în versuri perverse.
Dacã mesajul meu a ajuns aici
Înseamnã c-am mai trãit o secundã himerã.
Probabil veþi avea un ºoc,
Veþi vedea stelele mele verzi
ªi iapa galben-vînãtã.
Se zice cã în viaþã norocul þi-l întîlneºti
O singurã datã
ªi te costã o experienþã morbidã
Sau o revelaþie rebelã.
Sper pe curînd, prieteni!
Sper
Pe curînd…


Priveam

Priveam infinitul de la umbra sînului tãu,
pescãruºii zburau prin mãnunchi de fuior,
pe umãrul stîng îþi plana un cocor,
pe dreptul Soarele îºi trãgea rãsuflarea.

Priveam liniºtea serii în zîmbetul tãu,
copilul de aur scãpãta încet spre nadir,
în jocul celest scufunda un vapor
în marea de-aramã.

Priveam cum levitezi în universul senzual,
zeiþa cuvîntului banal ce devenise epopee,
mã desprindeam de trup în spaþiu-atemporal,
în picãtura de magie.

Priveam Luna scursã din lacrima ta,
de-un fir de pãr atîrna o petalã de nor,
cãdeam cu braþele deschise în cerul tablou
contemplîndu-mi himera.

Priveam rãsãritul mîngîindu-þi urmele paºilor goi,
vîntul ºoptea nisipului uitarea,
un val rãtãcit mã sãgeta cu sãruturi de dor
scrijelindu-mi durerea.

Priveam ºi am rãmas un veºnic privitor,
am fost actor ºi am rãmas un simplu autor,
am fost al tãu ºi am rãmas al tuturora, un solist,
poetul autist.


Volumul M-am nãscut pe Google, 2007


Download

Doamne,
am primit mesaj de la tine
în timp ce mã spovedeam pe hîrtie
s-a înfiripat un link între cer ºi pãmînt
prin care mã hrãneam, prin care te downloadam
poezie

am învãþat sã iau totul de la început
primul cuvînt a fost amintire

nu trebuia sã construiesc
un alt turn babilon din metafore
pentru a-þi arãta cît de deºtept sînt
am aºteptat cuminte
ca picãturile de ploaie
sã culeagã cuvintele din vînt
mi-am întins palma
pe linia vieþii a apãrut
o floodã, o iubire
care m-a fãcut mai Om decît sfînt

prefer sã rãmîn toiagul tãu, Doamne
pe care sã-þi sprijini sufletul
ºi sã mã doarã dragostea ta
decît sã mã dãrîme
cuvinte de dragul cuvintelor

pentru cã-n lumea asta chioarã
nu tot ce zboarã se numeºte înger


M-am nãscut pe Google

m-am nãscut pe Google
am deschis ochii ºi am privit printr-o fereastrã
cãtre cealaltã lume, cãreia, probabil, trebuia sã-i spun Mamã
am atins-o cu degetele mele pãtrate
ºi mi-a fost teamã… din pãcate
sã nu o rãnesc ºi sã nu mã rãneascã
cuvintele mele aveau nevoie de atingere pãmînteascã

degeaba ne þinem de mîini
nu vom avea niciodatã prizã la public, ci doar la curent
ºtim amîndoi cã adevãrata manã cereascã
este un abonament

mai demult, am primit mesaj de la Dumnezeu
îmi spunea cã va veni o zi în care
va exista o singurã bisericã universalã
credinþa, da, credinþa va fi o stare de euforie
declanºatã de nevoia oamenilor
de a privi dincolo de nihilism

m-am nãscut pe o paginã de istorie
care nu va fi niciodatã scrisã, cu certitudine
va rãmîne o întîmplare
transpusã în milioane de pixeli

am murit pe Google
înconjurat de miliarde de ferestre
deschise pur ºi simplu din greºealã
sã nu mai spuneþi niciodatã
cã Dumnezeu este orb


Eutanasia îngerului meu

sînt plãmãdit
din carnea lui Eros ºi sîngele lui Bachus
priviþi-mi îngerul intrat în stare de ebrietate
fantomã alimentatã de singurãtate
în colivia oaselor este închisã o inimã
ce bate la poartã fãrã nici un rãspuns
inima este ºi vie ºi moartã
pe jumãtate înºelatã
de propriul ecou

te simt dincolo de imaginaþie
dar mã aflu într-un timp fãrã spaþiu ºi într-un spaþiu acronic
(i se mai spune gaurã neagrã ºi vreau sã atrag
toatã materia ta)
secundele danseazã streaptease în faþa plãcerilor carnale
cerºesc infinitului începutul sfîrºitului
vreau sã fiu Om aºa cum simt eu Omul
sã trãiesc printre culori
ºi nu printre cuvinte nãscute din euforia
de visuri ºi speranþe alb-negru

palmele astea ar fi trebuit sã fie porþi cãtre alte vieþi
degetele astea menghinã
ar fi trebuit sã fie aripi sau muguri
celulele mele sînt spori care vor parazita universul
ce micã-i lumea cînd te cuprinde
colapsul iubirii
prãbuºirea tuturor zeilor
în caverna omului primitiv

cerul capoteazã
toate stelele rãmîn plate pe o stradã pe care-am fost celebri
sfinþii au chipul cioplit în marmura albã ºi rece
eu mã închin la niºte rãmãºite din lut
seamãnã cu niºte figurine
cu sînii tãi aduc ºi cu buzele tale
(unde eºti, coloana mea vertebralã este infinitã
ºi plinã de sevã)
îmi pot creºte frunze pe fruntea Lunii
sau rãdãcini în inima Pãmîntului
pot fi vîntul sau gîndul
ºi-n lacrimã te pot scãlda, sã fii nemuritoare

aminteºte-þi ce am simþit, îngerul meu
cea mai frumoasã clipã de sinceritate
sãgetîndu-mi sufletul dezvelit de iertare
un copil surghiunit într-o colivie de vise erotice
condamnat la dorinþã
mai exist?


Disconnect

ºi dacã picã serverul mai sînt poet?
ºi dacã picã brusc internetul în toatã lumea
cine va mai auzi de mine?

mi-ar plãcea sã se dea o lege
prin care sã se interzicã poezia în locurile publice
sã te duci în locurile special amenajate
cu un creion ºi o foaie de hîrtie
sã scrii numai pentru tine
ca ºi cînd poezia ta
ar fi un inel de logodnã
sau o promisiune de iubire

mi-am rãnit sufletul pe hîrtie
într-o baltã de cuvinte
tu îi spui cliºeu
deºeu sau pur ºi simplu vorbãrie

în timp ce poezia este o trecere de pietoni
între viaþã ºi moarte

sau un mistreþ fugãrit de alice
într-o pãdure virginã

ceea ce scriu nu-i o simplã îndeletnicire
ci o dedicaþie pentru Dumnezeu
care uneori îþi pune palma
pe frunte
femeie

chiar dacã viaþa înseamnã un spital
în care oamenii te trateazã
cu pastile de sictir
în timp ce moartea inventariazã
suflete

dacã ar pica internetul
aº merge cu picioarele goale prin þãrînã
sã simt trupul rece al înaintaºilor mei
sau m-aº tunde zero
sã nu-ºi dea nimeni seama
cît de frumos ninge

aº renunþa la aceastã vorbãrie
ºi þi-aº trage un ºut acolo
unde
te doare cel mai tare
sã-þi arãt
cît de mult te iubesc

m-am nãscut pe Google
toatã lumea ºtie
ºi tot caut, tot caut locul
în care
sã mã spovedesc


Volumul Donator universal, 2007


Christ îmbãtrînit

te întrebi de ce te atrage bãrbatul acela
cu pãrul albit ºi mîinile aspre
de unde are toate acele semne pe trup
vrei sã-i fii camarad de arme ºi scut
pe drumul gropit spre necunoscut
vrei sã-l atingi ºi sã-i simþi poleirea
vrei sã-þi fie drept pildã
ºi sã-þi vorbeascã cu duh
vrei sã priveºti lumea din ochii sãi
începutul ºi sfîrºitul
apocalipsa fiecãrei secunde
desferecarea celuilalt eu
vrei sã-i amîni condamnarea
purtîndu-i toatã durerea în pîntecul greu
cu vîrsta se-aºazã gloria pe faþã
însã cununa de spini este numai a lui

tu ºtii, femeie, prin mine bãrbatul acela
îºi face marea lucrare
mã þine de mînã ºi mã poartã prin lume
îi arde de glume ºi-mi spune:
nu fi trist, în sufletul tãu se-nalþã un munte
în inima ta renaºte un Christ
cu plete cãrunte


Donator universal

pe tine, Iisuse
nu te-am întrebat niciodatã
ce grupã sanguinã ai?
tu cel care ne îmbeþi
pe toþi, iar noi
te mai lungim cu apã
în loc sã te cinstim cu rugãciuni
ºi dreptate
ºi te mai întreb ºi pe tine
înger pãzitor ºi tãlmaci
ce limbã vorbesc oamenii
dupã ce trec de cîrmaci?
pînã la cer sînt doar sfinþii
cu limbi ascuþite
ºi mulþi credincioºi
numãrîndu-ºi
arginþii
eu cred, Iisuse
cã tu ai grupa
zero infinit


Supravieþuim jocului

timpului…
nu-i tremurã niciodatã mîinile
îºi plimbã încet bisturiul pe feþele noastre
ca un criminal în serie îndrãgostit de arta sa
numai mie îmi tremurã mîinile
cînd încerc sã mã rad
îmi zic mereu, astãzi trebuie sã fiu mai frumos
poate mã întîlnesc cu sublimul
mã îmbrac cu acelaºi costum de haine
pe care îl port de-o viaþã, cuvîntul meu
merg pe stradã rîzînd
poate cã mã voi pierde în aceastã forfotã
ºi timpul mã va scãpa din privire
însã oamenii se întorc la casele lor
rãmîn singur în faþa destinului
mîinile-mi tremurã iubire
supravieþuiesc jocului în care lumea se-ascunde
dupã fiecare apus, mîinile-mi tremurã
închinãciune cãtre tine
cel care m-a învãþat sã trãiesc dupã regula
cã totul se reduce la unul ºi acelaºi costum de haine
în care mã nasc, în care trãiesc, în care mor


Volumul Omul din cutia neagrã, 2007

Drumul oaselor, drumul nepoeþilor

mã întreb, ca de obicei, mã întreb
de care parte a morþii aº vrea sã trãiesc
în care viaþã aº vrea sã mã nasc
la vie après la vie ou la vie après la mort
în care laborator de vise
sã-mi înjunghiez
neputinþa?

nu ne meritãm nici propria soartã
nu ne meritãm nici propria umbrã
nu ne meritãm nici liniºtea absenþei
iubirile noastre nu sînt decît niºte oaze
de singurãtate-n vacarmul durerii

cum putem lupta împotriva zeilor
cînd în fiecare palmã se ridicã un templu
al rugãciunii eterne?

cum putem trãi în oglinda
luminilor stinse?

în fiecare dimineaþã, la colþ de stradã
se deschide un magazin cu dorinþe
iubiri de închiriat
copii de adoptat

cineva anunþã ora închiderii
în care laborator de vise
sã-mi înjunghiez
neputinþa?


Festina lente

nãucitoare clipe, poeme indecente,
aceasta este viaþa, un vis: festina lente,
calvarul cu cocoaºã, copita de argint,
cu fiecare vorbã, încerc sã nu vã mint,
cu fiecare scrîºnet, un gînd se domoleºte,
în fiecare faptã o moarte mã pãzeºte,
aceasta este viaþa, un vis: memento mori,
adu-mi mereu aminte, pleca-vor cãlãtorii,
la margine de drum, doi oameni se iubesc,
privindu-i cu tristeþe, ºi eu îmbãtrînesc...
nu-mi place vinul ãsta cu gust de scorþiºoarã,
nu-mi place nici izbînda pe calea cea uºoarã,
aceasta este viaþa; de gustibus: nu-þi place?
traieºte altã viaþã sub altã carapace!
ºi crucea: ce e crucea, ce drumuri le bifurcã?
e drumul ce coboarã ºi drumul care urcã?
ºi corpul: care corp se arde-n crematoriu?
ºi lumea: care lume trãieºte-n purgatoriu?
aceasta este viaþa, un veni, vidi, vici,
o scurtã nebunie cu dragoste ºi vicii,
tu scrie, lasã joaca, poeme indecente,
aceasta este viaþa, un vis: festina lente!


Pãsãri la cap

uneori dragostea te loveºte ca un bumerang
în moalele capului
exact atunci cînd sperai sã prinzi pasãrea-n zbor
alteori îþi înfige ghearele-n ochi
ºi-þi ciopîrþeºte ficatul
vezi tu
în înaltul cerului sînt doar pãsãri de pradã
aºa cã mai bine stai cu capu-n pãmînt
ºi le priveºti doar umbrele
rotindu-se-n jurul tãu
ca într-o horã
a morþii


Volumul 33 bis, 2008

Autoportret cu ochii închiºi

odatã cu oamenii mor ºi ideile mãreþe
moare ºi gloria lumii
vanitatea rãmîne o zdreanþã
cu care orbii se ºterg de lacrimi

ce fericit sînt cînd vine o poezie
aºa ca un înger ce-ºi cautã aripile
printre cuvintele mele!

aºa ca o doamnã tãcutã ºi frumoasã
iubindu-mã departe de ochii lumii

aºa ca între douã vieþi, ca între douã
pete de sînge, ca între douã ºoapte
ca între douã vise…

aºa ca într-un autoportret
cu ochii închiºi


Rãtãcit prin subteranele minþii

îþi voi zice în cît mai puþine pãsãri posibil
cît de negru e cerul spre care privesc
îþi voi zice cum îmi trece-amintirea prin faþã
ca o pisicã neagrã ºi scuip
ºi fac trei paºi înapoi
îþi voi zice cum se deposedeazã iubirea de arme
ºi cum veºnicia devine o afacere cu fîntîni
în care se spalã banii murdari
îþi voi zice cum a intrat un fir de nisip
în ochii timpului ºi cum a lãcrimat pe ascuns
îþi voi zice cum cei mai buni prieteni
vin în vizitã cel mai puþin
îþi voi zice cum prin subteranele minþii
Dumnezeu se balanseazã pe un hamac plin de stele
îþi voi zice cum locuim unii-ntr-alþii
fãrã nici un motiv de a rãmîne o secundã în plus
îþi voi zice în cît mai puþine pãsãri posibil
cît de negru e cerul spre care privesc
ºi cît de dor îmi era de zidul acela
la care morþii nu mai sînt plînºi


Întotdeauna oameni

întotdeauna cãutãm ceea ce ne lipseºte
ºi renunþãm la ceea ce ne lipseºte mai mult
întotdeauna privim mai departe
ºi reuºim sã fim cu-atît mai departe
de noi înºine
întotdeauna sperãm la ceva mai bun decît azi
ºi mîine vom fi cãutãtori de comori în trecut
întotdeauna facem aceleaºi greºeli
ºi gãsim întotdeauna o scuzã:
a greºi e omeneºte ºi totuºi
întotdeauna ni se aratã o cale spre adevãr
ºi cochetãm mereu cu minciuna
întotdeauna sîntem romantici
ºi pînã la urmã ne plictisim de atît romantism
ºi sîntem pragmatici pînã la
înalta trãdare
ne vindem sufletele ºi ne culcãm pe laurii
nimicniciei
întotdeauna fugim
de ceea ce ne poate atinge
de ceea ce ne poate face mai slabi
întotdeauna ne este fricã de moarte
ºi frica ne taie elanul în mici respiraþii
întotdeauna muncim
peste programul lui Dumnezeu
întotdeauna spunem întotdeauna
ºi niciodatã nu încercãm
sã fim veºnici


Volumul Negru sacerdot, 2008


Exil

Exil în camera obscurã,
Acolo unde timpul static
Încremeneºte o figurã,
Sfîrºitul unui enigmatic.

Exil în camera de gardã,
Înconjurat de reci halate,
Lumina-ncepe brusc sã ardã,
Pupila-n ochiul stîng se zbate.

Exil în atriu ºi ventricol,
Globule roºii decedate,
Între magnific ºi ridicol
Se aflã sferele pãtrate.

Exil în camera de veghe,
Exil în starea hibernalã,
Exil la miile de leghe,
Exil în groapa comunalã.


Nu sînt singur

nu sînt singur, am o umbrã fugãrindu-mi zilnic pasul,
am ºi-un tunet rupt din ceruri cînd îmi oboseºte glasul,
am ºi Soarele ºi Luna, am ºi bolta înstelatã,
am ºi-o pozã cu o fatã cu rochiþa dantelatã.

nu sînt singur, am oglinda încruntatã riduri-riduri,
am speranþe-n depãrtare, am ºi ziduri dupã ziduri,
am ºi-o muzã ce mã doare printre vise fãrã numãr,
am ºi stropii grei de ploaie picurîndu-mi rar pe umãr.

nu sînt singur, am credinþa ºi mã rog la sfînta cruce,
am ºi vise colorate, am ºi lacrime caduce,
am ºi-o inimã ce bate, bate-ntruna ca o toacã,
am ºi-un înger ºi un demon îndemnîndu-mã la joacã.

nu sînt singur, am un suflet rãtãcit printre cuvinte,
nu sînt singur, nu sînt singur, strigã morþii din morminte,
nu sînt singur, nu sînt singur, strigã valul cînd se sparge,
nu sînt singur într-o mare scufundare de catarge.


Deschide ochii larg

Deschide ochii larg, corãbii se scufundã,
Din viaþa asta fadã mai trece o secundã,
Pe treptele mirãrii coboarã o himerã,
Rãmîne, în adîncuri, de-a pururi prizonierã.

Deschide ochii larg, e liniºte pe mare,
Doar valuri rãtãcite se zbat cu disperare,
Sã nu le-nghitã calmul umilei consternãri,
Cînd ochii mei albaºtri sînt ale tale zãri.

Deschide ochii larg, privirea sã-þi ajungã
La zãri de veºnicie - nu este cale lungã -
ªi roagã-te la cer sã plouã cu memorii,
Pe care sã le-adune în versuri autorii.


Volumul Absenþa a ceea ce sîntem, 2009


Ceva din mine cautã ceva

Ceva din mine cautã singurãtatea, ceva cautã oamenii.
Bine cã am ce alege.
Ceva din mine cautã lumina, ceva cautã întunericul.
Bine cã pot arde, bine cã mã pot stinge.
Ceva din mine cautã liniºtea, ceva cautã larma.
Bine cã existã cuvîntul.
Ceva din mine cautã moartea, ceva cautã nemurirea.
Bine cã existã cerul.
Ceva din mine cautã ceva din tine.
Bine cã existã iubirea.
Ceva din mine cautã adevãrul, ceva cautã minciuna.
Bine cã existã cugetul.
Ceva din mine cautã totul, ceva cautã nimicul.
Bine cã existã ceva care cautã ceva.
Ceva din mine cautã suferinþa, ceva cautã alinarea.
Bine cã existã lacrima.
Ceva din mine cautã fericirea.
Bine cã existã speranþa.
Ceva din mine cautã agonia, ceva cautã extazul.
Bine cã mai pot sã respir.
Ceva din mine îl cautã pe Dumnezeu,
ceva îl cautã pe diavol.
Bine cã am în cine sã cred ºi de cine sã mã lovesc.
Ceva din mine cautã uitarea, ceva cautã amintirea.
Bine cã mai existã visele.
Ceva din mine cautã o secundã, ceva cautã un minut,
Ceva cautã o orã, ceva cautã o zi, ceva cautã o lunã,
Ceva cautã un an, ceva cautã o viaþã,
Ceva cautã mereu ceva.


Absenþa a ceea ce sîntem

mai întîi oamenii ºi apoi profeþiile lor
sîntem ceea ce sîntem ºi totuºi cãutãm un rãspuns
nu credem în alþi dumnezei, în alþi dumnezei nu credem
mai întîi oamenii ºi apoi profeþiile lor

tot ce atingem pare strãin
fireascã atingerea, strãin sentimentul
nu credem cã este ceva mai strãin decît noi
nu credem în fapte ºi totuºi nimic
din gînduri nimicul

nu credem în alþi dumnezei, în alþi dumnezei nu credem
ne doare absenþa a ceea ce sîntem


Inimã de poet

mai bine sã-þi asculþi inima ºi sã greºeºti
decît sã trãieºti cu regrete tardive
mai bine sã investeºti în dragoste ºi suferinþa ei
decît sã-þi vinzi sufletul
pentru o stare de bine
doar pentru o stare de bine

poetul tot poet rãmîne
ºi chiar dacã-i rãtãcitor printre cuvinte
sau exilat departe pe o insulã pustie
poetul tot poet rãmîne
cu inima lui uriaºã
cît o patrie
bãtînd în pieptul unui copil

cãci asemenea unei plante fãrã luminã
în trupul omului fãrã dragoste
creºte o mãtrãgunã
înveninîndu-i sîngele

numai cine cunoaºte singurãtatea
va stãpîni cuvîntul
numai cine cunoaºte durerea
va stãpîni timpul
numai cine greºeºte ºi recunoaºte
îºi va primi iertarea

nu, nu, aceasta nu este o poezie
ºi nici o lecþie de viaþã

este oglinda
în care se priveºte un poet
cu inima lui uriaºã
cît o patrie
bãtînd în pieptul unui copil


Volumul Guru amnezic, 2009


O patrie ºi un mormînt

trãiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legãmînt;
printre ventricule ºi atrii
îmi curge-acelaºi sînge sfînt.

trãiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre rãsãrit;
trãiesc ºi în aceastã carte,
de-atîtea versuri rãstignit.

trãiesc aceeaºi melodramã
prin vise ºi prin alte vieþi,
ca plînsul dorului de mamã,
ca roua unei dimineþi.

trãiesc cu ochii ºi cu gîndul
la ce a fost ºi ce va fi;
trãiesc, cînd se terminã rîndul,
pe firul unei agonii.

trãiesc blestemu-nstrãinãrii
urmat de-acelaºi aprig dor;
necunoscut sau dat uitãrii,
pe care limbã vreþi sã mor?


Osmoza rãnilor

sîntem vînãtori cu lasouri de sînge
contrabandiºti de suflete peste graniþele unui sãrut
jongleri cu inimi de cîrpã

sîntem iubiri ignifuge
ne retragem comozi în saltele pufoase
ºi vãrsãm lacrimi de crocodil
pentru reîncarnarea pasiunilor dure
zei captivi în lagãrul
perpetuãrii

noi staruri crescute
în leagãnul civilizaþiei
corupte

timpul se bîlbîie
ceasul biologic o ia mereu înainte
liniºtea supureazã
emoþia cangreneazã la încheieturi
dorinþa rupe braþele
inimii nude

ne plimbãm din trup în trup
ca printre camerele unui labirint
fãrã ieºire

sîntem ºi iar sîntem
aceeaºi ritmicitate sub dictatul ruinei
aceeaºi repetiþie a verbului sîntem


Poemul meu ca un tren

poemul meu ca un tren pe firul epic
metafore-pilde ºi cuvinte curioase
cu locuri la geam

poemul meu ca un tren personal
oamenii se urcã, împart o bucatã de vreme
zîmbesc ºi coboarã uneori cu speranþa
cã poate se vor mai întîlni

poemul meu ce nu mai apare
îndrãgostiþii privesc întruna la ceas
probabil se gîndesc
cã n-am sã mai scriu despre trenuri
ºi aceasta este ultima ºansã
sã cutreiere lumea
din mersul imaginaþiei mele

poemul meu ca un tren al întoarcerii
un bãtrîn întrebînd controlorul
de oraºul acela mic dintre munþi
de prima sa dragoste

poemul meu
... î n d e p ã r t î n d u – s e
destin ºerpuind prin orizontul lacom
ºi totuºi, nimic nu este pierdut
mai existã trenuri rapide
ce trec prin vãmile cerului

ºi eu, cel care unge roþile cuvintelor grele
cel care aºazã ºinele
pe drumuri neºtiute de hoþii de trenuri

poemul meu ca un tren flãmînd de timp ºi distanþe
accelereazã neobosit

ºi eu, cel care se opreºte mirat
la þãrmul unei eternitãþi fãrã trenuri...


Volumul Poezii de dragoste, 2010


Vis cu azalee

încã mã îmbatã mireasma ta pe nesfîrºita alee
prinsã de coama vîntului
te iei la întrecere cu norii
în timp ce copacii se dezbracã
ºi fac dragoste
pe covorul de frunze

lîngã tine liniºtea turbeazã
închizi ochii ºi se aprind lumînãrile
nenãscute dorinþe tãinuiesc într-un zîmbet
te sãrut la colþul gurii
petale sînt buzele tale
orice atingere este o pildã
despre iubire

boboci înfloresc pe cãmaºa de noapte
încã te doresc de parcã nu te-aº fi avut niciodatã
îmi revin amintiri din altã viaþã
mã întreb de ce îþi face timpul mãtãnii
iar eu îmbãtrînesc
dansînd cu fantome

sînt noctambul pe nesfîrºita Cale Lactee
ploaia aplaudã la fereastrã
cînd îþi scuturi
din pãrul tãu cîrlionþ
azalee


Am rupt o foaie de hîrtie...

dintr-un caiet
dintr-un oarecare caiet
am rupt o foaie de hîrtie
dupã ce am lãsat-o plinã de semne
am strîns-o în palme cu urã
ºi mi-am îndreptat privirea spre coº
ºi parcã...
ºi parcã ceva
ca un foºnet de frunze
ca strigãtul unui copac trecut
prin nu ºtiu cîte fierãstraie ºi prese
ºi parcã ceva îmi spunea
sã nu mã grãbesc
ºi-atunci… am desfãcut încet-încet
acel cocoloº de hîrtie
ºi... înãuntru
iubita mea stãtea
cu capu-ntre genunchi
ºi plîngea


În altã viaþã am fost un rîu

în altã viaþã am fost un rîu
iubita mea era o salcie
cu dragostea despletitã
cîteodatã frunzele ei
îmi acopereau trupul
cîteodatã se închidea în sine ºi plîngea
adesea o mîngîiam unduitor

într-o zi iubita mea a plecat
în cãruþa unui lemnar
în locul ei
pe un ciot
se odihnea adesea
o codobaturã

eram furios ºi pentru o vreme
n-am mai privit malurile
pînã cînd o femeie necunoscutã
privind prin mine pietrele
a vrut sã afle rostul pãmîntului
ºi s-a lãsat sã cadã
ca o panã de codobaturã
ca o frunzã de salcie

a plutit o vreme
cît m-au þinut braþele
apoi am sãrutat-o
ºi a rãmas în voia mãrii

deseori iubita mea cîntã
la miez de noapte
vrãjeºte pescarii

iar eu întind degetele
prin siajul bãrcilor


Volumul Suflet zilier, 2011


Suflet zilier

vã voi spune povestea sufletului
ce-ºi poartã sacul de carne în spate, rîndaº al umbrei
al pãmîntului ºi constructor de vise

vã voi spune povestea sufletului istovit la porþile inimii
cerîndu-ºi porþia de fericire
un petec pentru sacul de carne putrezitã
sã nu miroasã încã a moarte

vã voi spune povestea sufletului ºomer
cerînd ceva de-ale gurii
la colþul buzelor

vã voi spune povestea sufletului aruncat
în sacul fãrã fund
sã nu-l mai gãseascã nimeni
nici cel mai lacom dintre cei cu mîinile lungi


Pe braþul unei spirale

lucrurile în care credem
sînt peste tot
precum sufletul în tot ceea ce miºcã
precum Dumnezeu odihnindu-se
în orice moleculã
în orice atom
ºi noi, la rîndul nostru
sîntem peste tot
chiar acum ne miºcãm
pe braþul unei spirale

visele pe care le uitãm
sufletul ºi le aduce aminte
atunci apar cuvintele
ºi noi ne odihnim în ele
precum Dumnezeu în orice moleculã
în orice atom
cuvintele, la rîndul lor, se miºcã
pe braþul unei spirale
cu centrul în inimã


Zborul cu ochii închiºi pe aerul aripii lipsã

de boala scrisului
se îmbolnãvesc cei mai sensibili
ºi cei mai aroganþi
care este unul ºi acelaºi lucru
privit prin ochiul celui ce vede tot
ºi înþelege tot

de boala scrisului
se îmbolnãvesc cei ce cred
dar care nu o spun
ºi cei ce se opun, chiar dacã ºi ei
acceptã curgerea cuvîntului precum
lacrima ºi picãtura de sînge

de boala scrisului nu te poþi vindeca
prin beþia cuvintelor celorlalþi
ca sã uiþi cine eºti
de unde vii ºi unde trebuie sã mergi
ºi nici nu te poþi lega de cuvînt
ca de-un pietroi
apoi sã te arunci în amontele inimii

de boala scrisului nu te poþi vindeca
prin ecoul cuvîntului
ºi nici prin tãcere, þinînd pasãrea
închisã în colivie
doar zborul cu ochii închiºi
pe aerul aripii lipsã
cînd aerul e sufletul tãu, cãlãtorind
între lumile cuvîntului


Volumul Patria la care mã întorc, 2012


Moment de admiraþie în faþa frumuseþii

chiar dacã timpul se strecoarã
ca un hoþ viclean
printre oameni
furînd zîmbete ºi fericire
tu vei rãmîne mereu în sufletul meu
ca o adiere de mare
într-o livadã de portocali înfloriþi

chiar dacã timpul ºterge cu nori
toate drumurile cerului
tu vei rãmîne mereu firul invizibil
pe care sufletul meu urcã
precum un paing
sã-ºi coasã pînza
la colþul lunii

chiar dacã timpul mã priveºte
cu ochi de piatrã
ºi îmi cere cu dobîndã
uitarea
pentru fiecare moment de admiraþie
în faþa frumuseþii tale
tu vei rãmîne mereu
odiseea mea interioarã
ºi rugãciunea eternã
de mulþumire


Ce facem cu restul de iubire?

sã nu fumãm toate þigãrile
sã nu bem tot vinul
sã nu mîncãm tot ce avem pe masã
sã mai lãsãm ºi pentru mîine
vom fi din nou fericiþi

dar cu iubirea ce facem
cu aceastã nevoie de a ne dãrui
pînã la ultima respiraþie
pînã la ultimul strop de plãcere
pînã la ultima firimiturã de carne

cum putem lãsa iubirea pentru mîine
dacã de atîtea ori
ceilalþi nu-ºi mai amintesc de noi
ne pãrãsesc, ne lasã goi
ºi nu mai privesc niciodatã înapoi

ce facem cu aceastã iubire
rãmasã singurã la masa tãcerii
oftînd, plîngînd
strîngînd în palmã lacrimile
ca pe o ultimã comoarã

ce facem cu aceastã iubire
cui sã o dãruim cînd nimeni
nu se mai hrãneºte cu resturi
cînd toþi sînt politicoºi
ca la o masã strãinã
cerîndu-ne pentru sentimente
chenzinã

ce facem cu aceastã iubire
cînd pasãrea neagrã a morþii
vine ºi bate cu ciocul
în fereastrã
pe ea sã o hrãnim?


Patria la care mã întorc

fãrã sã fie mai mare de un chip de om
patria la care mã întorc este pãmîntul fãgãduinþei
apa vie ºi izvorul tuturor
raþiunilor umane

Sfinxul a clipit ºi am înþeles cã sînt Sfinxul
un monstru obligat sã-ºi pãrãseascã
propriul mit atras
de cea mai mare enigmã

vorbesc cu patria în gînd
ºi zîmbetul ei dã în spic peste mãri ºi þãri
patria la care mã întorc
este femeia pe care o iubesc


Aprecieri despre volumele de poezie din antologie (fragmente)

« Actantul textual ºi eul liric se suprapun într-o încercare disperatã de autocunoaºtere, de luare în stãpînire a „cuvîntului ce exprimã adevãrul”, ºi trimiterile la poetica eminescianã nu sînt întîmplãtoare: Ionuþ Caragea, prin substratul filosofic ce-i fundamenteazã discursul, prin încercãrile de depãºire a lumii fenomenale, pentru a gãsi rãspunsuri ontologice, prin plãcerea de a crea cosmogonii ºi de a se situa în miezul universului poate fi considerat „eminescian” (...) „Recuzita” romanticã din poezia tradiþionalã este preluatã cu ironie / autoironie: suspinele, rîurile de lacrimi, oftatul, arderea, tristeþea, dezolarea, sentimentul inutilitãþii, teama de a fi pãrãsit etc. se comaseazã într-un text aluvionar, în care personale sînt curajul de a trece peste tabuuri ºi selecþia semnelor poetice: Ionuþ Caragea ºtie cã „eminescianizeazã” ºi o face fãrã falsã pudoare, fãrã aversiune ºi fãrã sã-ºi renege modelul: practicînd intertextualitatea, el încearcã o limpezire, o înþelegere a propriului text prin lectura altui text... » (Valeria Manta Tãicuþu despre volumul de debut “Delirium Tremens” – Revista Agero, Germania, 2008)

« Acest poet român din Canada este adeptul depãºirii impasului artistic actual, lãsîndu-ºi scriitura sã evolueze fãrã înregimentare artisticã, liber, în neºtire, spre o prefigurare a proiectului literar transmodern. Inventeazã imagini derutant de sinestezice, dinamice, pline de originalitate, deºi regãseºte propriile perfecþiuni estetice deseori cu ajutorul intertextualitãþii sau al raportãrii la modelele literare (Alecsandri, Eminescu, poeþii simboliºti, Radu Gyr, Tudor Arghezi, Barbu Fundoianu, Gellu Naum, Radu Stanca, Ion Caraion, Nichita Stãnescu). (…) Discursul literar transmodern se distinge în primul rînd recunoscînd lipsa metodelor ºi convenþiilor precise la Ionuþ Caragea; descãrcarea minimalistã a sentimentelor genereazã articularea ideilor, iar voinþa de-a fi socotit drept ultim poet valoros la începutul erei internetului se îmbinã oximoronic cu ”Download” sau cu ”Dicþionarul suferinþelor » (Prof. Dr. Dragoº Viºan despre volumul „M-am nãscut pe Google” – Revista Vatra Veche, iunie 2010)

« Cea de-a doua carte, apãrutã tot la editura ieºeanã ªtef, cu titlul M-am nãscut pe Google, a impus rapid un poet de mare forþã ideaticã, constructor de stãri lirice, aflat pe drumul descoperirii marii poezii. Atins pînã la ranã de civilizaþia recentã, de cuceririle comunicãrii, poetul spune: „m-am nãscut pe Google / am deschis ochii ºi-am privit printr-o fereastrã / cãtre cealaltã lume cãreia probabil trebuia sã-i spun Mamã / am atins-o cu degetele mele pãtrate / ºi mi-a fost teamã... din pãcate / sã nu o rãnesc ºi sã nu mã rãneascã / cuvintele mele aveau nevoie de atingere pãmînteascã" (M-am nãscut pe Google). Sau, în poemul Download: „Doamne / am primit mesaj de la tine / în timp ce mã spovedeam pe hîrtie / s-a înfiripat un link între cer ºi pãmînt / prin care mã hrãneam prin care te downloadam / poezie // am învãþat sã iau totul de la început / primul cuvînt a fost / amintire”.(...) Poemele din cartea pe care o avem în faþã ºi pe marginea cãreia încercãm aceste cuvinte de predoslovie suavã, îl înfãþiºeazã pe tînãrul Ionuþ Caragea ca pe un poet proteic, în stare sã abordeze experimente la care autorii lirici ai generaþiei sale nu mai îndrãznesc. Mi s-a fãcut astfel de bucurie sã descopãr un virtuos al versului clasic, cu rimã ºi ritm, instalat într-o metafizicã originalã, ce stã bine poetului autentic. » (Daniel Corbu despre volumul „Negru sacerdot” – Revista Feed Back, nr. 4-5, 2008)

« Plecat în altã lume, Ionuþ Caragea are avantajul însingurãrii sale, ceea ce îi oferã o distanþã de la care nu mai e obligat sã stea cu privirile în interiorul grupusculului; sã poatã vedea fenomenul literar de la distanþã ºi sã tragã învãþãminte din ansamblul lui, nu de la vreun critic sau maestru literar care vrea sã domine un anume cenaclu dintr-o anume localitate. (…) Dar, în aceastã însingurare, Ionuþ Caragea are si dezavantajul de a nu fi luat în consideraþie de nimeni, mãruntele interese de grup neavînd cum sã-l includã. Un asemenea motiv mã face sã mã refer la el ºi la poezia lui cea frumoasã, mai degraba spre a defini contrastul dintre un asemenea însingurat în împãtimirea pentru sînetul încîntãtor al poeziei în limba sa maternã, spulberat ca un fir de talent în largul mapamondului ºi bine definitele ventuze ale aspiraþiei la artã cu orice preþ, cu chemare ºi nechemare, îndemînare ºi neîndemînare, vocaþie sau doar ambiþie de afirmare, profesionism sau amatorism ce menþin climatul unei vieþi literare locale în cercuri restrînse de oameni care se cunosc, se cam apreciazã sau doar se tolereazã ei între ei, datoritã liberalizãrii tiparului. (…) ªi, totuºi, s-ar pune întrebarea ce legãturã au toate acestea cu poezia de dragoste a lui Ionuþ Caragea, o creaþie literarã onestã ºi de certã inspiraþie, inegalã încã, atingînd ºi cote superbe pe lîngã inegalitãþi oarecum supãrãtoare, dar niciodatã sub limitele profesionalismului. Niciodatã lãsînd impresia cã autorul s-ar îmbãta cu apa rece a amatorismului, ci întotdeauna simþindu-l crispat în voinþa de a comunica ceva ce are într-adevãr de comunicat. Ceea ce mã face sã îl încurajez din toatã inima ºi sã-i apreciez volumul ca atare, pentru cã inegalitãþile lui sînt chiar mai interesante privind cãutarea de expresie artisticã nouã; mai interesante decît o mînuire sigurã, la o anume ºtachetã lipsitã de oscilaþii. (…) Prefaþat astfel, cu profilul poetic aºezat ca o efigie care, cu ochiul vizibil cerceteazã frumuseþile iubirii mai mult decît frumuseþile iubitei - aceasta fiind unicã, neschimbatã, discret miºcatã sau, mai degrabã doar clãtinatã cu drãgãstoasã grijã; situatã într-un nadir perpetuu al prospecþiunilor sale ºi venind la el prin fluxurile sentimentelor diferite pe care i le provoacã; uneori voluntarã faþã de sentimentele lui supuse, alteori supusã în faþa sentimentelor lui voluntar declarate ºi surprinzãtor descrise – el le disecã ºi le aflã metafora… Dar cu ochiul celãlalt, ochiul nevãzut pe care îl bãnuim a recepta mesajele venind din transcendent în limbajul noilor configuraþii ale unei lumi virtuale, Ionuþ Caragea îºi capãtã cele douã dimensiuni auctoriale: Una de conversaþie cu divinitatea care ºi-a depãºit odatã cu el ºi cu secolul lui trãsãturile fundamentalist-paternaliste de „Tatã a Toate”, fãcîndu-ne conºtienþi cã, de fapt, e „Duhul din Toate”, adicã prietenul, sfãtuitorul, inspiratorul ºi animatorul gîndurilor tale, al simþirilor cu care-I înþelegi Cuvîntul; iar tu ai dreptul modern sã nu-l înþelegi ca pe o poruncã, ci exact ca pe un duh care te animã ºi pe tine fericindu-te, tocmai pentru cã Dumnezeul tãu dialogheazã cu tine ºi te lasa sã dialoghezi cu El întru luminarea acestei vieþi; chiar ºi cu mijloacele cele mai moderne, care se dovedesc a fi la fel de profund transcendentale… Asta ar fi prima dimensiune, pe care o ilustrãm ºi prin culegerea de poezii de mai jos. Iar, a doua e cea de ascultare întru tocmai a îndemnurilor acestui Dumnezeu Atoateiubitor, fãcîndu-te ºi pe tine sã iubeºti în mãsura în care eºti fiinþã dupã chipul ºi asemãnarea Lui; ºi sã cînþi iubirea dacã ai primit de la el talantul poeziei. » (Corneliu Leu despre volumul „Poezii de dragoste” – Revista Port@Leu, nr. 9, 2009)

« Sã îl catalogãm/ analizãm pe Ionuþ Caragea în funcþie de faptul cã trãieºte în Canada (sã spunem, ca „poet al exilului”) ar fi dificil, din mai multe puncte de vedere, dincolo de conotaþia strictã a cuvîntului „exilat”. Probabil cel mai semnificativ ar fi cã „înstrãinarea” este în poezia lui altceva – „convertitã” mai ales într-un anume fel de a percepe pe „a fi departe” sau „a fi singur” („numai singurãtatea îþi poate aduce profund împlinirea”). (…) Este greu sã definim poezia lui punînd faþã în faþã modul cum se scrie în România (a pornit pe calea poeziei – despre care spunea, de pildã, cã „e o trecere de pietoni între viaþã ºi moarte” publicînd constant pe net, în contact permanent cu site-urile de poezie româneascã), ori cã s-a „adaptat”, acceptînd/ adoptînd ce înseamnã tematica, felul de a scrie în Canada sau, extinzînd, America de Nord (tendinþe/ trenduri º.a.). Deºi sînt elemente care îl apropie de acest spaþiu, cu preocupãrile/ angoasele lui (suferinþa/ singurãtatea/ lipsa de comunicare/ o dozã de superficialitate a relaþiilor, în oarecare mãsurã alienarea sa.), acest fapt este destul de puþin vizibil, atît în ce priveºte construcþia poeticã, cît ºi maniera de alcãtuire a tropilor. Poate cel mai bine s-a definit pe sine ºi creaþia lui în versurile: „nu voi uita, mama ta întindea rufe pe sîrmã/ au rãmas doar cîrligele din întreaga familie/ ºi-au luat cu toþii hainele, au plecat/ fãrã sã lase nici mãcar un petec”, dar ºi în „m-am nãscut pe Google/ am deschis ochii ºi am privit printr-o fereastrã/ cãtre cealaltã lume cãreia probabil trebuia sã-i spun Mamã”. » (Marius Chelaru despre volumul „Omul din cutia neagrã” – Revista Convorbiri literare, martie 2008)

« Putem considera, de la bun început, cã Ionuþ Caragea a pornit, prin efortul propriu, pe drumul „salvãrii” sale. În toate volumele publicate de acest talentat poet, este prezentã tema evadãrii din aceastã lume. Dar aceastã evadare nu se poate realiza decît prin moarte, iar Timpul ne apare ca marele ºi unicul vinovat, cel care ne tot trece prin etapele letale ale condiþiei umane. Problematica morþii este pregãtitã gradual (o dozare a modalitãþii de a o cunoaºte) printr-o succesiune a emacierii vieþii, sîmburii ei fiind prezenþi în toate fazele, derulate prin: cuvinte, dragoste, singurãtate, suferinþã, umbrã, ca în final sã se ajungã la „geniala” moarte. Înºiruirea acestor etape poate defini, din punct de vedere psihanalitic, aºa numitul „Complex Thanatos”, prezent tuturor muritorilor ºi, mai ales, la marii poeþi ai lumii: „Ce sens avu menirea? ªi-acum, ce sens are plecarea?” (Omar Khayyám), pînã la poetica îngemînãrii vieþii cu moartea, la Eminescu (Hypnos ºi Thanatos) ºi atitudinea fausticã a marilor romantici. (…) De la bun început trebuie precizat cã Ionuþ Caragea aparþine puþinilor metapoeþi angajaþi în salvarea ºi renaºterea poeziei moderne, promovînd o nouã miºcare literarã. O evidentã probã o constituie semiologia abundentã a morþii din acest volum, în care sînt înºiruite etapele ce pot defini termenul „Complexul Thanatos”, în hermeneutica morþii specificã acestui poet. Cuvintele lui sînt materialele din care se construiesc acele sublime punþi de legãturã din care, apoi, se înalþã mereu bolta complicatelor arhitecturi ale poemelor sale: „cuvîntul, da, cuvîntul / umblã cu ferocitate prin lume / scãpat din lesa divinei tragedii” (pg. 13), transformîndu-i poemul într-un tren metaforic „flãmînd de timp ºi distanþe, accelerînd neobosit”, care cutreierã lumea unde: „oamenii se urcã / împart o bucatã de vreme / ºi coboarã cu speranþa cã poate se vor mai întîlni”. Poemul devine: „un destin ºerpuind prin orizontul lacom... spre vãmile cerului”, rolul sãu fiind sã „aºeze ºinele / pe drumuri neºtiute de hoþii de trenuri”. (vezi „Poemul meu ca un tren”). Astfel Caragea se delimiteazã de hoþii de trenuri – cei care au furat sacralitatea poeziei. » (Valeriu Cuºner despre volumul „Guru amnezic” – revista Singur, 15 martie 2010)

« Ce poþi spune despre un om care spune despre el însuºi cã este fratele geamãn al lui Hristos ºi care pomeneºte de numele lui Iisus de nenumãrate ori în titlurile dar ºi în versurile sale?! Sã credem, oare, cã talentul izbitor, acablant, senzaþional al lui Ionuþ Caragea s-a grefat pe creºtinismul sensului suferinþei? Oare numai atît? Nu. Vom spune mai mult ºi mult mai mult. Inovator la modul abrupt, Ionuþ Caragea nu scrie de data asta cu sentimentul ci cu partea intelectivã a sufletului. Nu este un poet de „atmosferã” iar dacã ar fi unul de atmosferã, aceasta ar fi pur intelectivã, aº spune transcendentalã. Asta i se potriveºte mai bine – nuanþa transcendentalã a facerii textului… Dar acest poet nu este numai intelectiv. Este ceva greu de definit la el. Poezia lui acþioneazã din toate direcþiile deodatã ºi dã efectul unei implozii în adîncimile sufletului. Dar „curentul literar” este de negãsit la el. Nu scrie în nici o manierã, nerespectînd decît spiritul poeziei care de fapt îl ºi dominã, cãci poezia pluteºte, pentru el, deasupra suprafeþelor lucrurilor, gîndurilor ºi principiului metafizic din care ea însãºi îºi trage seva… În primul rînd, poezia lui Ionuþ Caragea mi se pare o lecþie de viaþã. Poezia s-a coborît din turnul de fildeº ºi umblã prin lume, determinînd lectorul sã îºi ascutã urechea la ceea ce este mai bun în om, nu neapãrat la fantazãri fãrã rost imediat. Existã o tentaþie a eticului în poezia autorului nostru. Existã o angajare ex abrupto pentru o trãire creºtinã ºi o percepþie profundã a lucrurilor. Lui Ionuþ Caragea nu-i plac cãldiceii chiar dacã acest lucru nu se poate deduce direct din scrisul sãu… Ionuþ Caragea este – spun asta fãrã a-l cunoaºte personal – un om minunat ºi, mai mult, un poet de mare calibru. Cãci a reuºi sã treci cu vederea circumvoluþiunile dureroase pe care lucrurile le lasã în mintea ta – aºa cum ele numai perfecte nu sînt – înseamnã nu a cãdea într-un pãcat ci înseamnã a te înscrie pe calea unei trãiri ºi gîndiri ce depãºeºte imediatul, cãutîndu-l astfel pe Dumnezeu în tocmai aceste semne pe care El le-a lãsat în lume. Înþelegerea suferinþei ca rezultat al imperfecþiunii ACESTEI lumi ºi speranþa pe care numai Cerurile þi-o pot reda, este mãrturisirea credinþei de neclintit a lui Ionuþ… Aº mai avea de adãugat cã poezia lui Ionuþ va avea un cuvînt greu de spus nu peste multã vreme, atunci cînd criticii se vor fi lãmurit asupra scrisului sãu. Mie mi-a fost de ajuns sã-i citesc volumul „33-bis” ºi o mulþime de alte poeme de pe net pentru a-mi da seama cã este un poet desãvîrºit – adicã unul ce se lasã „prãdat” de propria sa poezie ºi face exact ceea ce-i dicteazã ea în momentul precumpãnitor al inspiraþiei – cãci Ionuþ nu scrie decît inspirat. De altfel nu vom întîlni la el nici o urmã de decalc, nici o urmã de supralicitare… Nu am nimic sau nu gãsesc nimic sã-i reproºez acestui poet, vreun viciu al textului sãu care este ºi rãmîne impecabil dar în acelaºi timp percutant ºi grãitor – în efectul sãu vocal. De multe ori metafora este uitatã pentru a da frîu liber unei exprimãri cît se poate de directe, fãrã înconjur, mai exact, o transmisie care ea însãºi devine metaforã, luatã ca ansamblu, ca tot unitar. În sfîrºit, Ionuþ Caragea e un poet aºa cum ºi-ar dori orice tînãr sã fie, aºa cum, personal, visez cã trebuie sã fie poetul… » (Remus Foltoº despre volumul „33 bis” – revista Luceafãrul, februarie 2011)

« Pe lîngã temperamentul sãu impetuos, Ionuþ Caragea este ºi un cerebral bine temperat. Se simte munca laborioasã, fie cã se exprimã în stil dulce clasic ( mai ales) sau „modern”, în vers liber. Uºurinþa în exprimare, asocieri insolite de noþiuni, rime rare (atunci cînd e cazul), stãpînirea unui limbaj viu din varii domenii precum filozofia, religia, ºtiinþele exacte, medicale etc., vin sã contreze opinia unora cã poezia adevãratã nu se poate crea decît în þara de origine, acolo unde se aude limba în toatã autenticitatea ei. Datoritã faptului cã Ionuþ Caragea menþine o legãturã continuã cu România, prin multiplele colaborãri cu ziare, reviste ºi situri internet, se diminueazã handicapul distanþei ºi al înstrãinãrii. Astfel, declarata naºtere pe Google a poetului se relevã nu numai ca o noutate literarã ci ºi ca o soluþie umanã salvatoare. Ionuþ Caragea foloseºte condiþia emigrantului ca pe un avantaj (sau ca sursã de inspiraþie), valorificînd la maxim tot ce înseamnã românesc, chiar dacã singurãtatea, tristeþea sau alte angoase specifice celor (auto)exilaþi sînt deseori extrem de dificil de acceptat, surmontat. » (Traian Gãrduº despre volumele „33 bis” ºi „Omul din cutia neagrã – revista Glas comun, mai 2008)

« Departe de speculativ, poetul Ionuþ Caragea aspirã la revelarea fenomenelor autentice. Este o primã ºi esenþialã caracteristicã a modalitãþilor sale de fiinþare în edificiul liric pe care îl creeazã ºi îl recreeazã. Desigur, opþiunile disciplinei de credinþã îl situeazã în sfera amplelor meditaþii. ªi, prin formule ºi tehnici expresive, purtãtorul de limbaj modelizeazã nucleele cuvintelor – aparent uzuale ale lumii fizice, impregnîndu-le prin filtrul culturii cu strãfulgerãri artistice. Dar, “magia poeticã e severã” – rostea în cuprinsul cãrþii Structura liricii moderne, Hugo Friedrich. E “îmbinarea fanteziei ºi a puterii de cugetare” – mãrturisea Novalis. La rîndul sãu, Victor Hugo consemna în Les Contemplations: “cuvîntul e o fiinþã vie, e mai puternic decît cel care îl mînuieºte; apãrut din întuneric, creeazã sensul pe care el îl vrea; însuºi cuvîntul este ceea ce aºteaptã din afarã cugetul, vãzul, simþirea – ºi e chiar mai mult – : e culoare, noapte, bucurie, vis, amãrãciune, ocean, infinit; e logosul lui Dumnezeu”. Astfel spus, se înþelege cã poezia “aratã calea” pe care o urmeazã poetul. Însã totul þine de misterul destinului. (…) În poemele lui Ionuþ Caragea, pînã ºi tãcerea jubileazã “datã cu vocea la maxim”…: “/cum vrei sã te þinã minte lumea/ ca pe un om vesel/ ca pe un om trist plãngînd adesea/ ca pe un poet spînzurat de cuvinte înalte/ cu ochii pierduþi printre stele/ îmbibate-n alcool/ priveºte lumînãrile se aprind/ în cimitire se proiecteazã filmele mute/ ºi cine sã aplaude ºi cine sã aplaude/ ºi cine sã deranjeze aceastã tãcere sublimã/ ºi cine va ecraniza învierea/ a cîta înviere doamne/ de la care prietenii noºtri lipsesc/ a cîta tãcere datã cu vocea la maxim/ a cîta trecere în revistã/” (tãcere datã cu vocea la maxim). Prin imboldul sãu creator, tînãrul poet Ionuþ Caragea – al cãrui suflet are limpezimea ºi memoria ancestralã a cristalului, ne-a dãruit un regal liric în patru volume, demn de o înaltã preþuire. Dar, pentru o definire mai exactã a Quadrivium – Trivium-ului dar ºi a Quantei vestitorului înzestrat Ionuþ Caragea, citez un fragment de text celebru în care acesta se regãseºte: “Izvorul a tot ce e viaþã omeneascã zãcea pentru Goethe în sufletul individual, în “monada” ce se dezvoltã dinãuntru în afarã ºi trãieºte în cursul acestei dezvoltãri avîntate într-o legãturã natural-spiritualã cu universul” (Fritz Martini, Geschichte der deutschen Literatur, Ed. I-a 1949). » (Nicolae N. Negulescu despre primele patru volume din opera lui Ionuþ Caragea – revista Luceafãrul, februarie 2010)

« De mai bine de ºase luni citesc poezia tînãrului Ionuþ Caragea, un poet care nu seamãnã la scriiturã cu nimeni. Comunicãm aproape zilnic; Ionuþ scrie poezie aproape zilnic, cu o fervoare aproape religioasã, de sacerdot, ºi mã pot mîndri cã sînt printre primii cititori ai poemelor noi. Pot spune, fãrã sã greºesc, cã poezia lui Caragea nu seamãnã cu a cuiva. Fiecare poem are imagini ºi idei proaspete, genuine, care pe mine ºi nu numai pe mine, mã uimesc. Sacrul ºi profanul, eternitatea ºi durata trec dintr-un poem în altul, dintr-o ipostazã în altã ipostazã, încît ai senzaþia cã asiºti la efortul tainic ºi ocult al unui alchimist al cuvintelor. Adesea mã întreb cît va rezista athanorul lãuntric al poetului, cînd „va fi luat în primire” de manierism, de autopastiºare. Greu de rãspuns, cîtã vreme poetul pare sã fi înþeles argheziana sintagmã „cuvinte potrivite” ºi cîtã vreme lucreazã sub specia ei, neobosit ºi cu aceeaºi prospeþime. Spune poetul undeva: ”i-am dat iubirii tot ce aveam”. Cîtã vreme poetul va îndestula iubirea cu viaþa sa, cu bucuriile simple ºi omeneºti, va deþine ºi dreptul inalienabil de a mãrturisi frumuseþea. » (Aurel Sibiceanu despre volumul “Absenþa a ceea ce sîntem” – Revista Conexiuni, New York, decembrie 2010)

« Acum (la al nouãlea volum de versuri) a pãstrat în multe privinþe coloratura din primele trei volume, dar tonalitãþile, modul în care construieºte versul mi se par a fi mai limpezite. Aºadar, dacã privitor la celelalte volume scriam cã poezia lui pare a reflecta mai curînd îmbinarea între cãutarea unui stil propriu, a unui limbaj în care sã-ºi îmbrace discursul, uneori cu rezultate ca „balansul” între ironie ºi introspecþie, observaþie (aparent) detaºatã ºi ludic, „joaca” de-a cuvintele sau/ ºi drumul între douã „lumi”, virtualã ºi realã, cred cã de acum autorul a ales modul în care va merge pe drumul poeziei, desigur aceasta neînsemnînd cã a ales sã nu mai caute, sã schimbe. Dar, urmãrind volumele, constatãm cã tematicile au rãmas aceleaºi, cu nuanþele de rigoare ºi cu amendamentul cã a ajuns la o manierã a „rostirii” versului. De pildã, ºi volumul Absenþa a ceea ce sîntem este, ca toate celelalte, un expozeu, o „cãlãtorie” despre/ prin experienþa sa de viaþã, un excurs pe drumul sinelui dinspre întrebare spre adevãr – „un adevãr care se hrãnea pe sine cu adevãruri / lãsate de izbeliºte / un adevãr care devenise un monstru”. Adevãr pe care, aidoma unui Ahab în haine cu petece din cuvinte ºi întrebãri/ cãutãri, l-a „alergat” „prin oceanele lumii”, iar cînd l-a „întîlnit”, scrie autorul, „am vrut sã-i înfig harponul adînc în inimã” (Adevãr lipsã). Adevãr (hrãnindu-se aidoma unui „monstru” cu „tone de adevãruri minuscule”) pe care, deºi l-a privit „cu ochi blajini”, nu l-a atins, pînã la urmã, niciodatã. Vãzîndu-se pe sine ca un „gardian al speranþei”, agãþîndu-se „de un gînd ca de un colac de salvare/ atunci cînd toate apele cresc ºi cerul/ are culoarea înecului” sau „de proiecþia eului/ ce-þi întinde o mînã”, hãlãduieºte prin „dimensiunea iluziei veºnice”. De la singurãtate la suferinþã (cãci „toate lucrurile sînt în ordinea fireascã/ a suferinþei” – Inventarul sentimentelor), moarte, cãutarea „locului” sãu, în plan ontologic dar ºi fiinþial, autorul îºi cautã drumul, adevãrul, cautã rãspunsuri pentru a se defini sau pentru a defini „absenþa a ceea ce sîntem”. Iar cînd „inima îþi face inventarul sentimentelor”, scrie el, afli ºi cã „viaþa este o apã curgãtoare”, dar ºi „un strat subþire de pãmînt/ sub care morþii se pot întinde cît vor”, este tot, „cît vezi cu ochii/ norii soarele stelele cerul ºi luna”. În fond, un om nu e „nimic nou sub Soare”, „doar o umbrã descheiatã la ºireturi/ cu mîinile-n buzunare” rãtãcind prin lume în cãutarea rãspunsurilor sau pur si simplu trãind. Trãind într-o lume parcã alcãtuitã din lumi-straturi paralele/ separate, care nu ajung sã se întîlneascã – „oamenii dedesubt zeii deasupra”. Fãrã a practica tonul de lamentu, autorul cautã adesea generalizarea în locul individualizãrii/ particularizãrii. Dar… dacã „adevãrata lume este a celor singuri” ce cale ai cînd ºtii, cînd speranþa nu mai existã nici mãcar îmbrãcatã în voalurile iluziei, cînd eºti predestinat sã fii singur? Cînd ceilalþi sînt, cînd chiar tu eºti sub zodia absenþei ºi cuvintele sînt „rãmase pe drumuri”, cãzute sub paºii atîtor absenþe, „strivite de paºi înghiþite de umbre”, cînd simþi „toate cuvintele ascunse de gura lumii” – Magia cuvintelor cu dinþi ascuþiþi? Cînd vorbele sînt nefolosite pentru cã ºi comunicarea e absentã? Scrie autorul: „Te pierzi în mulþime/ mergi lovindu-i cu umerii/ pe toþi ceilalþi”, cãci trebuie ca cineva sã ºtie calea „spre marea singurãtate a zborului”... » (Marius Chelaru despre volumul “Absenþa a ceea ce sîntem” – Revista Nordlitera, februarie 2009)

« Volumul intitulat Suflet zilier semnat de Ionuþ Caragea reconfirmã modernitatea unui scriitor ferit de tentaþiile experimentului, dar atras de asumarea realului, a introspecþiei ºi a psihanalizei culturale ce coboarã, împreunã, prin fericitã osmozã, într-o poezie a existenþei, implicatã în devenirea autorului mai mult decît în delectarea auditoriului ce este luat drept martor la catastrofe ºi accidente, miracole ºi magii personale. Ionuþ Caragea se zideºte, astfel, în materia dintotdeauna a poeþilor adevãraþi: deghizarea viului în imaginar histrionic. (…) Nici Ionuþ Caragea, nici alþi poeþi plasaþi în exilul românesc contemporan (deºi nu au fost ºi dizidenþi politici), nu sînt scutiþi de tratamente lipsite de adecvare din partea unei pãrþi a criticii oficiale din þarã, la care resentimentul ºi integrismul xenofob ºi exilofob funcþioneazã în dauna conºtiinþei sãnãtoase a actului hermeneutic. Autorul continuã, însã, sã-ºi utilizeze forþa moralã pentru a hrãni prin cãrþile sale credinþa în literatura românã, în etosul ºi eposul ei, oriunde în lume se va fi vorbit româneºte. Autorul îºi asumã cãrþile cu forþa interioarã a exilatului care resimte ºi respirã o poezie de limbã românã ce funcþioneazã astãzi ca un semnal de alarmã împotriva dovezilor de disolutie a civilizatiei românesti. » (Prof. Dr. Angela Furtunã despre volumul “Suflet zilier” – Revista Observatorul din Toronto, august 2011)

« Autor a numeroase cãrþi de poezie, publicate în limba românã ºi în limbi de circulaþie internaþionalã (francezã, englezã etc.) începînd cu anul 2006, alãturi de alte cãrþi de aforisme ºi literaturã S.F., Ionuþ Caragea se detaºeazã ca stil personal dar se ºi înscrie, în acelaºi timp, în galeria unor importanþi poeþi români. Este prin excelenþã un poet liric, un poet care s-a format ºi consacrat în zona liricã a poeziei, fãcînd sã devinã publicã o definiþie a acestui gen literar. Lirismul poeziei sale este bine închegat din punct de vedere formal ºi bine încadrat. Versurile sînt ca o lirã strunitã, într-o teribilã tensiune. Intensitatea conþinutului versurilor sale, din oricare din cãrþile publicate, nu este rezultatul unei struniri extreme inclusiv a formei de exprimare, a unei constrîngeri exercitate de fond asupra formei, asupra inte¬rioritãþii fondului încãtuºat între limitele formei. Imaginile plastice sugerate de autor prin versurile sale scot în evidenþã asemãnarea, dar ºi marea deosebire de artele plastice vizuale care folosesc forme ºi culori pentru a ne încînta spiritul. În poezia lui Ionuþ Caragea adevãrata plasticã este întot¬deauna sugeratã, de aici ºi infinita ei putere asupra sufletului omenesc, dornic sã scape de lumea realã, dar care – printr-o curioasã antinomie – îmbracã formele ºi culorile pãmînteºti, dîndu-le în plus lumina nostalgiei, iluziile ºi evadãrile sale. (...) La Ionuþ Caragea întîlnim o disponibilitate sufleteascã spre sublim, spre perfecþiune, un spirit critic în acelaºi timp, ca o forþã care despicã haosul, îndepãrteazã zgura, mlãdiazã ºi patineazã contururile, smulge ºi pãstreazã ce este mai fin ºi mai de gust ºi pune la îndemîna cititorului, în intimitatea lui, tot ce cultura ºi viaþa posedã mai prielnic ºi bogat pentru creaþie. Lirismul poeziilor sale nu trebuie sã ne amãgeascã sau sã ne facã sã uitãm marele adevãr, pe care îl ascunde ºi pe care îl descoperã concomitent poezia sa: acela de a restabili adevãrata egalitate, a tuturor elementelor vieþii, ca o mare lecþie într-o deschidere cosmicã pe care o rosteºte de la în¬ceputul lumii – poezia. » (Prof. Dr. Nicu Vintilã despre lirismul poetic în opera lui Ionuþ Caragea – revista Scrisul românesc, august 2010)

« Apãrut recent la Editura Fides, volumul de poeme semnat de Ionuþ Caragea ºi intitulat ,,Absenþa a ceea ce sîntem” se constituie într-o adevãratã bijuterie graficã, eleganþã care transcende dinspre vers în prezentarea vizualã, arta de prezentare a copertei. Ajuns la vîrsta christicã, autorul atinge parametrii profesiei sale de credinþã, îºi cunoaºte limitele, luminile ºi umbrele, renunþã la oglindã pentru a se autodefini prin ceea ce scrie. O maturitate a spiritului care nu este nici tînãr, nici bãtrîn, este doar Spirit înrobit de patima poeziei, se simte vibrînd ca un diapazon lovind lemnul de rezonanþã al unui Stradivarius. Ionuþ Cragea, nu filosofeazã în poemele sale gratuit, nu se întreabã ºi nu îºi rãspunde doar pentru a auzi în propria-i ureche acel cîntec de sirene ce cheamã spre miraj dintodeauna poetul. El scrie testamentar, pentru veºnicie, ºi o face cu bucuria savantului care a descoperit gena, nu a fericirii, rostul nemuririi. Un tumult de imagini ºi idei inedite ne apar nuanþat sau, alteori voalat, - se contopesc în sintagme ce au darul de-a ne face sã poposim pe pagina cãrþii întru zãbava care ne pune mintea în funcþiune, vreme în care sufletul se desfatã cu mierea limbajului, unul modern dar fãrã a renunþa la clasicul care îi dã poemului eleganþa unui parfum de mosc. Fãrã emfazã dar ºi fãrã timiditate, poetul se cuibãreºte în mãduva versului pe care îl începe ºi îl duce ca pe o dulce ºi responsabilã povarã, pînã la capãt. Este un test de profesionalism ºi dãruire totalã în Artã, prin care cuvintele devin leac ºi blestem, se leagã în versuri care alungã ºi cheamã oamenii diferiþi prin fire ºi stare, în aceeaºi cetate, un loc unde totul este posibil ºi defel perisabil. (...) Din eºalonul tinerilor poeþi de limbã românã, care au decis sã trãiascã în spaþiul de dincolo de Atlantic, Ionuþ Cargea este printre puþinii care conºtientizeazã corect valoarea sa de scriitor, unul nãscut, nu fãcut, ºi care pe lîngã har deþine ºi curajul de-a da bir, atît cît cere o societate mercantilã ºi consumistã, - tribut de sînge ºi cernealã prin valenþele multiple ale Limbii Române, pe care o promoveazã în Montréal (Canada). Este un poet despre care Istoria Literaturii Române îºi va spune cuvîntul cînd va fi sã fie. Pînã atunci, bucuria de-a citi o carte de referinþã, în maidanul maculaturii care ne sufocã adesea, - rãmîne la îndemîna celor care iubesc pîinea, vinul ºi Poezia: Viaþa. » (Melania Cuc despre volumul „Absenþa a ceea ce sîntem” – revista Cetatea culturalã, aprilie 2009)

« A paisprezecea carte semnatã de Ionuþ Caragea, Poezii de dragoste (2010) este o antologie de fermecãtoare creaþii, aparþinînd unui reprezentant de seamã al „generaþiei Google“, cu o generoasã prefaþã, Deosebirea dintre dragostea de literaturã ºi adevãrata poezie de dragoste, de Corneliu Leu, suitã de însemnãri – dupã cum se prezizeazã în subtitlu – «pe marginea volumului selectiv din opera unui tînãr poet român rãtãcit pe meridianele lumii, dar bine înrãdãcinat în dragostea pentru poezia limbii lui». (p. 7). Meridianul frumoasei „rãtãciri“ a lui Ionuþ Caragea este Montréal-Canada. Forþa, valoarea esteticã a poemelor semnate de Ionuþ Caragea îºi aflã obîrºiile, izvoarele, nu numai în droaia de cuvinte sãrutate, fireºte, înainte de-a ajunge «pînã la glezna unei metafore» (p. 131), ci ºi în capacitatea extraordinarã a acestui poet de a palpa „epiderma“ cosmicitãþii „cotidiene“ (în accepþiunea lui Benedetto-Croce din La Poesia…, 1935), de a ocoli black holes ºi de a-ºi projeta eroul liric tocmai la „ieºirea“ prin „cerul gurii“ unui labirint valahic-supergospodãrit între Steaua Polarã ºi Lacteea Cale: «…iar rãtãcesc amintiri ameþite în sufletul meu labirint / urmãrindu-þi firul iubito paºii-mi se pierd / pe un cer plin de stele / te plimb în Carul Mare pe Calea Lactee / pînã la Steaua Polarã / Luna miratã / îmbrãþiºez coada cometei fugare / urmãrindu-te prin gãuri de vierme / […] / cu dor de supernovã / întind degetele boante zbori cu viteza luminii…» (Cer de nisip – p. 42 sq.). Evident, un „cuplu teluric-celest“ cu înfotonare beneficã… » (Prof. Dr. Ion Pachia-Tatomirescu despre volumul „Poezii de dragoste” – revista Luceafãrul, martie 2010)

« Ionuþ Caragea scrie o poezie fiinþialã, fiindcã nu poate altfel. El e conºtient cã, dacã nu-ºi revarsã darul sãu altora, în picãturi de chihlimbar, acestea, într-o zi ºi-ar putea pierde din strãlucire, ori poate ar dispãrea în imensitatea nisipului deºertului sufletesc. Ce poate fi mai trist? S-ar zice cã e vorba de o lepãdare a veºmîntului matriceal ºi o apariþie fireascã în toatã nuditatea lui, spunînd eventualilor spectatori curioºi: Iatã-mã! Acesta sînt eu, cel adevãrat. Îngãduiþi ºi primiþi-mã, aºa cum mã aflu, rãstignit la cumpãna dintre vis ºi realitate. Totodatã, conºtient de sublimitatea gîndului ºi a inimii, el îºi apãrã avuþiile dobîndite în ani de strãduinþã, pentru a-ºi sluji stãpîna ºi regina: Poesia, Doamna sufletului sãu, cu credinþã ºi supunere. Dar mai ales, cu iubire. Cu acea iubire ce þi-e datã definitiv ºi care te leagã cu jurãmînt sacru, pe viaþã. (...) Sincer, direct, prea puþin preocupat de stil ºi forme, Ionuþ Caragea a dobîndit deja un stil inconfundabil – pentru cã, inconfundabil este ºi Poetul în accederea sa pe treptele cele mai înalte ale creaþiei artistice. Mai mult livresc decît orfic, mai mult orfic decît imagistic, Ionuþ Caragea se înveºmîntã în straiul Cuvîntului ºi bate-n ferestrele Timpului, rîvnind secunda eternitãþii posibile, a înveºnicirii prin propria sa creaþie, ceea ce îi reuºeºte pe deplin în acest volum, probîndu-ºi valoarea ºi înãlþimea la care a ajuns într-o ideaticã originalã, cît se poate de fericitã. Ionuþ Caragea demonstreazã cu prisosinþã ºi cu acest nou volum cã ºi-a dobîndit un nume de marcã în lirica actualã ºi cã strãdania lui de a se face înþeles devine beneficã pentru cine este dispus sã primeascã un dar neasemuit, precum cuvintele de faþã, prin care poetul se autodefineºte, aºa cum este, ceea ce e cu totul ºi cu totul admirabil. » (Cezarina Adamescu despre volumul „Absenþa a ceea ce sîntem” – revista Agero, mai 2009)

« Ionuþ Caragea s-a nãscut pe Google. O spune el, o spun ºi alþii. Dacã ar fi sã extrapolãm, prin absurd, judecata de mai sus, am gãsi cã aproape toþi poeþii din generaþiile mai noi s-au nãscut cam în aceeaºi manierã. Matricea însã diferã. În cazul lui Ionuþ, ea s-a produs printr-un cutremur, un „Delirium tremens” (ajuns volum), aproape apocaliptic, cu care a cules aplauze ºi a stîrnit controverse. Avînd de partea lui avantajul confruntãrii directe a modului de viaþã nord-american cu incertitudinea sufleteascã, cu golul exacerbat de ruperea de rãdãcinile ancestrale, poezia lui, scrisã aproape pe nerãsuflate, se edificã. La baza ei, mai bine decît au încercat mulþi s-o spunã, stã Singurãtatea : „o sã-mi adun singurãtatea din jur / într-o lacrimã / ºi am s-o plîng peste lume” („Omul cu o singurã lacrimã”). Poetul simte nevoia singurãtãþii. O deplînge, dar, în acelaºi timp, o cautã. Este propriul sãu „modus vivendi”. Singurãtatea este mai rea decît Foamea. Pentru foame, cel puþin, existã un leac: „trag cu dinþii de-o coajã uscatã de pîine / tot ce-a mai rãmas din pîinea mea / cea de toate zilele” („Trag cu dinþii de-o coajã uscatã de pîine”), dar pentru singurãtate... (...) Mai acum vreo doi ani, într-un scurt comentariu lãsat la subsolul unui eseu scris cu adresã directã, pe unul din siteurile noastre de poezie, am scris: „…de la un site la altul, de la o poezie la alta, mesajul transmis de el devine tot mai clar, tot mai adînc, tot mai puternic, fãcut anume, parcã, sã ni se întipãreascã în minte. Poeziile lui se distanþeazã de tot ce este simplã maculaturã, de acea fãcãturã zilnicã, trasã ca la ºapilograf, care inundã astãzi literatura. El nu are profesori, el nu imitã pe nimeni, el nu se încadreazã în nici un curent literar. Versurile lui sînt puternice pentru cã vin din viaþã. Viaþa lui, viaþa noastrã. Cu rimã sau fãrã, contestate sau nu, ele sînt fãcute sã rãmînã. ªi cine ºtie?, poate cã un nou curent literar este pe cale sã se întrevadã la orizont. Ionuþ Caragea s-a nãscut pe Google, dar nu îi este sortit sã moarã pe el. Ferestrele pe care le-a deschis pur ºi simplu din greºealã au sã-l poarte, fãrã nici o tãgadã, spre tipografii”… » (Adrian Erbiceanu despre volumul „Omul din cutia neagrã” – revista Sfera Online, ianuarie 2008)

« Prefaþîndu-i al doilea volum de versuri, constat cã biciuitul de muze Ionuþ Caragea se autoclaustreazã, faptã pedepsitã de lege prin lumile terestre, dar nu ºi în perimetrele celeste. Sã fi descoperit poetul acel colþ neºtiut de nimeni în care fericirea nu depinde decît de sine? Liniºtea claustrofobã este prizonierã în camera cu chirie: inima sa. Poetul bate din poartã în poartã, aºteptînd sã-i rãspundã cineva ºi sã strîngã de pe-aici, de pe-acolo, puþinã iubire. Palmele poetului sînt drumuri de piatrã filozofalã între viaþã ºi moarte. Ionuþ Caragea îºi reteazã cu barda degetele care-i scrijelesc poemele, se bucurã ºi aplaudã. Este pe deplin conºtient de faptele sale ºi, mai mult de atît, este un chirurg al propriei suferinþe. El taie ºi tot el reparã. Dumnezeu i-a dat mînã liberã de a se juca cu propria viaþã ºi de a experimenta puterea cunoaºterii. Dar aceastã cale spre pustia adevãratei maturitãþi îl transformã într-un Sisif modern. Muntele sãu imaginar, Snowdon, pe care se cãþãra pe Lunã în volumul Delirium Tremens, este acum situat pe orizontala marinã înþesatã cu valuri de idealuri. Dincolo de esenþa durerilor calme, poetul îºi strigã ºi-ºi cautã Dumnezeul. Se pare cã individul etern îi ascultã rãcnetele, dar nu-i rãspunde. Sau poate cã bãtrînul îºi rîde în barbã: Ionuþ, Sisif te-ai voit, Sisif sã rãmîi! Nu m-aº mira deloc dacã plãtindu-ºi taxa pentru intrarea în paradis, îl va auzi clar pe Dumnezeu spunîndu-i lui Petre: nu-i deschide ! » (George Filip în prefaþa volumului „M-am nãscut pe Google”)

« Ionuþ Caragea este mistuit de un foc interior devastator, care îi face corpul sã devinã canalul de transmisie al poeziei din sufletul sãu cãtre semeni, cãtre univers. Alimentat iniþial de o mare dragoste cu final nefericit, care a generat majoritatea poeziilor sale de dragoste, acest foc a ars mai apoi din cauza bolii, a suferinþelor cauzate de meditaþia asupra vieþii, a morþii, a actului creator, de dorul de locurile copilãriei (plaiurile natale? patria? – ºi da ºi nu, oricum, patriotismul sãu este unul de calitate, nu unul sforãitor), de regretele legate de raporturile cu pãrinþii, de schimbãrile negative ireversibile aduse de aºa-numita modernizare ºi „globalizare” din ultimele decenii, care au marcat întreaga omenire, de exacerbarea fãrã precedent ºi la niºte cote alarmante a individualismului ºi – o spun fãrã nici un ocol – a alienãrii omului în societatea de consum contemporanã. (…) La început am fost cucerit de îndrãzneala acestui tînãr care spãrgea toate canoanele, ridicînd un firewall între poetul din sine ºi regulile poetice „clasice” care se izbeau de filtrul lui necruþãtor. (…) Nu poþi construi decît dupã ce dãrîmi, dupa ce arzi, dupã ce cauterizezi totul pe locul viitoarei alcãtuiri. Dar chiar ºi în poemele demolatoare, iconoclaste, se întrevede o salvare moralã de origine divinã, creºtinã. Lucru rar într-o epocã bîntuitã de pãgînisme ºi de indivizi însemnaþi » (Dumitru Scorþanu despre volumul „33 bis” – revista O carte pe zi, ianuarie 2008)