uneori pun capul în pernã
deși recunosc nu merit asta


nu știu cine pe cine ține ostatec
ori mã apãr eu de luminã
ori lumina a înțeles cã exist

deci

nu pot sã scap din viața asta
o știu prea bine
i-am pus un pistol la tâmplã( ce tragedie nu?)
suntem doi ostateci și habar n-avem ce vrem

ceea ce vã zic eu e minunat
am douã perne
eu am strâns una în brațe
viața a strîns și ea una
eu rîdeam cã viața nu are brațe
deci tot eu eram cel cîștigat

dar a venit tîmpenia asta
eu scriu cu helvetica r
și totul se trãiește cu times new human

acum vine și rima

suntem noi trãitori de cuvinte
ori chiriași de morminte?
( de ce doamne nu mi-ai spus cã e greu sã trãiești?
e ca și cum ai intrat într-un om și ai urlat: toți ghiavolii la pãmânt
știai, normal, cã femeia nu avea buton de panicã, eu ascultam emilie simon
numai tu numai tu numai tu voiai
tu ce voiai?
sã recunosc cã am greșit?)

dacã ți-aș cânta ca emilie je t'eme nu m-ai crede
tu nu ai nevoie
tu ai nevoie de oameni care sã creadã
cu toate astea
îți spun foarte naiv
ferește-te de lunetiști
luni am de scris un articol important despre o fabricã de biogaz
mai bine predã arma nu-ți fã probleme
ai sã scapi cu douã trei sedative

și pentru cã suntem la capitolul capitulare
sã iubești nu înseamnã sã crezi
sã trãiești nu înseamnã cã ești viu

e rândul tãu acum