Adevărul
*
Nu există metaforă mai frumoasă ca adevărul gol-goluț.
*
Dacă adevărul ar avea umbră, i-am spune Om. Dacă ar avea urmă, i-am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i-am spune speranță. Dacă l-am ști dinainte, i-am spune destin. Dacă l-am uita, i-am spune moarte. Dacă ar fi revelație, i-am spune Dumnezeu.
*
Adevărul se hrănește pe sine cu adevăruri lăsate de izbeliște.
*
Singurul adevăr care mi se permite – stîngăcia inimii și dreptatea crucii.
*
Adevărul aparține doar oaselor. Oaselor, oaselor, frigului oaselor…
*
Nu era mai bine să fiu un Iona în pîntecul adevărului, trăind în adevăr, murind în adevăr?
*
Adevărul – sufletul rezidual al gîndurilor abisale.
*
Adevărul nu este rodul cunoașterii, ci al iertării, iubirii și împlinirii unui țel mai presus de judecata și condamnarea celorlalți.
*


Amintirea
*
Am învățat să iau totul de la început. Primul cuvînt a fost amintire.
*
Acele ceasornicului îmi peticesc amintirile.
*
Amintirile – epavele de pe fundul mărilor interioare.
*
Amintirile miros a iarbă cosită.
*
Amintirile – florile de pe mormîntul clipelor neprețuite.
*
O amintire se-ascunde într-un gînd exilat în uitare…
*
Amintirile mi-au făcut capul calendar…
*
Amintirile sînt ca lumina unor licurici în noaptea viselor destrămate de zgomotul surd al cărnii.
*
Amintirile au colți de fildeș.
*
Amintirile – hainele vechi care se destramă la fiecare plîngere.
*
Amintirile ard ca niște vreascuri, iar stratul gros de cenușă ocupă forma predestinată adevărului ultim.
*
Cine trăiește numai din amintiri, ajunge uitarea întregii lumi.
*