de ce am fi schimbat lumea
iepurii de casă făceau dragoste
o voluptate deplină o imensă gură lacomă
ca o zi făcătoare de văduve

o femeie închinîndu-și memoria arsă îmi tăiase drumul
părea că ni se nășteau alți părinți

așa necunoscută de soare era carnea lor

un șir de furnici părăsea gura unui bolnav
aerul încins al singurătății
suspenda o întrebare în nervii mei dezveliți

ce cancer o fi și copilăria asta ce-o purtăm cu noi?