să vă fie bună ziua
și noaptea și ziua următoare
mă uit la mîinile mele și nu au nimic de spus
mă uit la picioarele mele nu au niciun drum
nici măcar umbra mea nu vrea să vorbească
deși am educat-o

e drept
mîinile mele nu vorbesc pentru că tremură
și asta le ia tot timpul
picioarele mele nu au nici drumuri noi și nici urme
inima o ia și ea razna se cațără pe cireșul din fața balconului
face bungee jumping
în toată această nebunie
mă trezesc
văd că în mine nu mai ascultă nimeni
și-atunci ies noaptea în lesă
știu
nu mă piș decît acolo unde îmi spune stăpînul
nu rod mobila oase ori haine
purici nu fac decît atunci cînd dau lovitura cu vreun articol

astăzi mi-e frică
stau ghemuit într-o țeastă
poate fi țeasta șoferului care-a murit acum patru zile
strivit de tren
mă uitam la creierul lui împrăștiat pe cîmp
mă întrebam la ce se gîndește

s-a mai dus un mit eu credeam că atunci cînd mori
îți faci toate nevoile involuntar
ei bine
nu e așa

cînd ai dat ortul popii fără să vrei
totul se întîmplă curat
pe margine trei patru femei care-au văzut totul
spun o rugăciune apoi aprind o lumînare pe care oricum n-o pun la căpătîiul tău
pentru că nu vrea legistul
și oricum nu se știe cînd vine furtuna în sat

să presupunem că aș ajunge în rai(mult nu mai am)
ce i-aș putea spune acestui doamne-doamne ca să mă ierte?
aș putea încerca un înger din la
la la îngeri verzi pe pereți
sau pur și simplu să-i zic
dă-mi un singur om
că iadul e mai simplu în doi