câțiva fluturi hrăneau felinarul din cafenea
un străin ducea sub braț un bot umed de căprioară
auzeam în urmă
pașii unei umbre stârnite

o zi cu un cer avortat
un timp orb

repetă după soare istoria șoptită
a minunantei a
felului amețitor în care rodea coaja mărului
alt viciu de care te-ai îndrăgostit

ce capricii are aerul dintre noi
cristalizat într-o tăcere încercată
de fructul oprit?

și zâmbeai