Privesc prin cioburi clorate.
Parcă râdeam cu lacrimi
unul de altul când ai ieșit.
O briză caldă a trântit ușa.
Hohotele au continuat în mine,
coborând spre inimă,
unde au înflorit rozele.
Ne jucăm de-a părăsitul
cu reîntoarceri.
Deîndată ce fiorul va pocni
ca o boabă de porumb,
vei deschide ușa și vei spune:
Surpriză! Depărtarea este sinonimă
cu restituirea, nebunule!
Și mă vei pârjoli cu o îmbrățișare.

Vezi? Viitorul arată integral
de pe raftul tău cu jucării.