în dimineți de cretă galbenă geloasă
ne furișam la marginea orașului
căutând să vedem cum din vis s-a deschis
doar pentru noi o poartă mai grea decât lumea
la schimbarea gărzii de la alba-iulia
așteptând ok-ul valeților imperiali
semnul acela stupid al împăraților romani
prin care-i lăsau în viață pe gladiatorii mai norocoși
după ce-și omorâseră semenii nevinovați
după ce adrian cioroianu l-a învins pe torquemada
majestatea sa regele spaniei
tu stăteai de o parte a lumii într-un prezent mai lung
decât viitorul la care nu subscriu nici tras pe roată
eu mă aflam într-un trecut atât de îndepărtat
încât a fost nevoie de mai multe generații
de arheologi de clăcași de invazii
care să-mi dea de urmă și să mă cheme
într-o catedrală gotică-n care mai ai dreptul
să te-nchini să-ți aduci aminte de mine
și de toți cei din această fotografie
de pe telefonul mobil dintr-o vară
mai sublimă decât grozăviile vremurilor
pe care le trăim și nu murim
sub privirile valeților imperiali
uitându-se la noi pe loc repaus
cu o oarecare nedumerire cosmică perfidă
ca și când între noi și lume
nu s-ar întinde vidul istoric ca un preș
pe care vei păși când eu îți voi recita din jacques prevert
și domnul prevert va așeza pe cerul întunecat al vieții mele
un alt soare de cretă galben-roz
mai tenebros decât un poem de rimbaud
care nu propune nici o șansă de izbăvire
nici o soluție exactă pentru A FI
câteva mii de filosofi tot încercând
să descrie ființa TO ON după ce sulițele învingătorilor
se-nfig în domnul poet care numai pentru tine
a inventat o nouă poetică downloadând focul orbitor al inimii
și neavând cui să-l mai ofere-n dar nici măcar de crăciun