de parcă mi-aș ascunde mâinile
cu degetele schimonosite
sub șalul de mohair cenușiu
iarnă de iarnă același pe umerii bunicii

și oasele degetelor mele nu stau cuminți
ca puii de cuc într-un cuib părăsit
tremură hămesite
dau să rupă din nou trandafirul perfid de roșu
cățărându-se pe stâlpul casei

le ordon să stea drepte
cât timp pentru mine există o cruce
sau un punct
și apoi de la capăt