cine ești cel care îndrăznești
să-mi locuiești atât de confortabil
până și umbra?

nu știi?

păsările vin și pleacă,
trenurile au timpul lor de staționare,
anotimpurile fac schimb de luni,
anii sunt bisecți și ei, din când în când,
ca o răsuflare
peste goana atâtor vitregii.

numai tu străine, prea răbdător
înrădăcinezi în mine sămânța luminii,
aștepți clipa de slăbiciune
să iei forma trupului meu.