uneori cînd fac duș și închid ochii
văd cercuri albe
mă cuprinde o frică teribilă că s-ar putea întîmpla ceva rău
mi-e frică de moarte doar atît cît să-mi pară bine că încă trăiesc
mi-e frică mai mult că s-ar putea porni din senin un cutremur
ori că becul s-ar arde și aburul apei o să mă electrocuteze
atunci mă gîndesc la rușinea de a muri gol
e mai grea decît rușinea de a te întîlni cu foști colegi de liceu
care în general au făcut ceva cu viața lor și au ce povesti
e mai grea decît rușinea de a merge la medicul de familie pentru
o rețetă cretină iar ca să-i dovedești că exiști trebuie să prezinți
ultimul cupon de șomaj
această frică e mult mai grea pentru că îți imaginezi că vei muri gol
iar cînd te vor găsi echipele de salvare vor face glume proaste
cum c-o ai mică ca șumudică
ori că tocmai tu cel care ai scris despre moarte n-ai putut să te salvezi
darămite să mai salvezi și pe alții

uneori mîna dreaptă mă doare atît de tare că-mi vine să spun
dumnezeu mă pedepsește pentru orice masturbare
ori pentru că nu am făcut fapte bune
uneori nevoia de oameni mă consumă în așa hal
de parcă aș fi un fumător care caută cu disperare ultimul fum din plămînii altuia
alteori urăsc așa de mult oamenii că-mi vine să mă urc singur pe cruce
să-mi bat cuie în palme
să spun
basta
nu sunt groapa voastră comună în care să aruncați
tot ce-ați pierdut fericiți că n-a mai rămas nimeni
să vă recunoască