apoi
am voit să stau singur
în fața celui singur
care stă în fața celui singur
nu te așeza prea aproape
mi-a spus vocea
oameni răi vor veni și vor săpa

șanțuri dreptunghiulare lungi -prelungi
ca la suplacul de barcău
sperând că aurul negru –n care le-a fost dat să moară
le va fi aceeași nevăzută groapă comună
vor săpa numai vor săpa
nu va mai fi tobie
care să le facă un fel de înmormântare
nici sâmbăta lui lazăr
cea mai mare zi
dinainte de ÎNVIERE
de vrei să trăiești
învață să pierzi
de nu vrei să ți le petreacă alții
învață să-ți trăiești viața și moartea
în catedrala apelor flămânde
urmează lui paul claudel
cândva am cunoscut pe cineva
care îmblânzea apele
cum iubitorul de mamba
dansează și trebuie să moară
să ucidă viața
fără să se apere
să scuipe
acolo
unde
nu
se
scuipă
să trăiască
acolo unde nu se poate trăi
să poetizeze lumea
acolo unde nu se poate muri
nu-mai-de-cât