Papa de la Roma lansează anul acesta un atac fără precedent împotriva ortodoxismului, a bunelor rânduieli și a modului nostru de viață, atenționând că actul străbun de sacrificare, preparare și hăpăire a mielului nu este nici neaparat necesar, nici în mod special blagoslovit în zilele de Paște.
Într-o perioadă de confuzie religioasă crescândă, care necesită coexistența pașnică în mintea credinciosului a fel de fel de idei antagonice (geneza biblică în șapte zile trebuie să coexiste cu teoria stringurilor și a derivei continentale, procesarea coastei lui Adam în femeie cu apetență la fructe în acord cu teoria evoluției sau ideea de iubire divină nemărginită acceptată alături de cea de iad perpetuu), coastele de miel la cuptor, venind după străbaterea câtorva săptămâni de ștevie, par astăzi din ce în ce mai departe de abordarea smerită necesară pregătirii stomacului pentru litrii de sângele domnului.
Agresiunea papistașă asupra hipercolesterolemiei rituale este un gest de o gravitate rară, nefiind îmblânzit de sfaturi sau îndemnuri ce ar putea convinge credinciosul, dar mai ales credincioasele, privind alte modalități de a sărbători în care mielul să fie folosit până la stoarcerea completă de vlagă. Fapt cu atât mai reprobabil cu cât noțiunea de post antecedentă eliberării pascale, în mințile cu adevărat habotnice, a presupus nescărmănarea lânei și mieilor de 40 de zile, pe logica creștină conform căreia masturbația nu deranjează harul religios în aceeași măsură ca fugărirea în doi a mangustei.
Viziunea de la Vatican, a mieilor devenind din ce în ce mai oi, a lumii cu exces de lână și telemea pe care papa o propăvăduiește ne consternează și ne întristează.
Propun bombardarea stabilimentelor catolice cu bucăți de drob din soia, pașterea turmelor suprapopulate prin curțile bisericilor lor și fie ca behăitul nostru eliberator să ne ducă spre adevărata credință, ortodoxă.