O mică escapada motorizată cu fetele la coafor mi-a arătat că anul acesta de Paște românii au gânduri mari.
Profitînd de faptul că ploaia a scos din funcție cîteva din semafoarele mai puțin importante ale organizatei noastre capitale oamenii s-au năpustit cu mic cu mare la mașini, în speranța că vor ajunge primii.
Nu e clar unde, dar presupun că epopeea căutării mielului perfect, ieftin, grăsuț și cu antecedente de behăit antemortem este probabil prioritară.
Toți bucureștenii au realizat brusc, acum cînd plouă cu găleata, că damigenele nu sunt suficient de pline și nici vopseaua de ouă în cantități suficiente, urgențe absolute care impun deplasarea imediată conform girofarului imaginar de pe capota fiecăruia.
Ca niște plăcuțe de catalizator scăpate în fiertura traficului bucureștean, polițaii se chinuiesc să blocheze suplimentar intersecțiile, în ordinea descrescătoare a importanței lor, reușind totuși să împiedice parcarea mașinilor în mijlocul acestora.
Prin magazine oameni frustrați și vădit surprinși că ziua aceasta are doar 24 de ore se împing în cozile pe care vânzătorii tacticoși le gestionează cu calm și meticulozitate.
Judecând la rece fervoarea acestor oameni încep să cred că singurele locuri probabil neatinse azi de nebunia bucureștenilor sunt bisericile.