citeam o poemă mai veche zic să scot ceva din ea
balast două trei patetisme două trei versuri
slabe gen chipul mamei infinit
acum când totul este așa frumos bla bla
bla
bla

ziceam s-o șlefuiesc să-i dau un aer modern postmodern
whatever
să desființez asocierile
să mobilizez amestecul de patos și penibil
să maschez lascivitatea

să înlocui semnificația imaginată
a temei

mă gândeam și mă tot gândeam făceam mărunte însemnări
pe marginea paginii scoteam vârful limbii de atâta concentrare
și nimic

nada

poema refuză să se lase modificată

modificările au repercursiuni îmi zicea pessoa să știi
se naște așa o făcătură
artificială
iar

perspectiva o să basculeze liniștită
într-un viitor
existent

nu are dreptate latinul când spune
variatio delectat