astăzi, ca să se știe că exiști, trebuie să zbieri
să-ți plimbi în lesă infatuarea cu pedigriul certificat
să ai grimase alese și potrivite ocazionalelor ciocniri cu anonimii,
fiindcă toți ceilalți sunt musai astfel
astăzi, ca să ai un viitor, trebuie să sinucizi orice intenție altruistă
rămasă, cine știe cum, printr-un cotlon prăfuit al enormului tău sine
astăzi nu mai este astăzi precum odinioară,
e un fel de mâine crescut forțat ca puii de avicola
doar străzile mai salvează ideea de umanitate, uite
câte furnici mișună țuguindu-și buzele
câți bondari destoinici trag în lesă măști neastâmpărate...