umbra se naște
de la călcâie, în spatele tău
și te urmează,
nici când proiecția ei
este cu mult mai mare decât tine
nu trece în față...
cu ea alături, veninul singurătății
nu are concentrație mortală...

umbra e stoică,
stă prin preajmă
și nu-ți numără berile,
pastilele de zaharină din cafea
sau coșmarurile de sub pernă...
se-nvârte în aceeași mișcare de rotație cu tine,
nu poți s-o strângi în brațe,
să-i săruți lobii urechilor,
să-i spui că iubirile mari
sunt un armistițiu după alte iubiri...

pentru că umbra este
pedagogia subțire a bsenței..




Gela Enea