ar putea veni cineva
care să mă zguduie
să îmi spună hai
hai omule să adunăm toate mințile
într-un spațiu deschis
mințile purtate de viitură
împrăștiate pe maluri
să înțelegi în sinea ta cum ceva se mișcă
până la indiferență
eu să-mi șoptesc în barbă
ploaia cade și nu alege
tu ești acolo
iubito
strălucind peste margarete
și mereu e ceva
cu timpul
în neregulă
doar omul tău îți amintește
să îți bată inima
într-un loc bun de stăpânit viața
*